8Dar Zacheu, stând în picioare, I-a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi, dacă am luat ceva de la cineva prin învinuire falsă, îi restitui împătrit.” (Luca 19:1-8)

 

Zacheu era bogat, dar Iisus nu i-a cerut să-și dea toate bunurile săracilor, așa cum a făcut cu tânărul bogat, conducător. Era evident că Zacheu s-a pocăit și banii nu mai era dumnezeul lui. Mai mult, el a depășit cerința restituirii în legea mozaică, oferindu-se să dea jumătate din bunurile sale săracilor și să plătească de patru ori orice furt pe care l-ar fi comis.

Zacheu era vameș, iar vameșii erau urâți de semenii lor, în special de evreii religioși. Ei erau considerați epitomul păcătoșilor, iar legile religioase evreiești îi împiedicau pe evreii devotați să țină companie oricărui vameș. Să mănânci cu un vameș era de neconceput, întrucât se considera că luai parte la păcatele lui. Acesta este motivul pentru care oamenii au reacționat atât de negativ când Iisus a mâncat cu Zacheu.

Iisus nu a mâncat în casa lui Zacheu pentru a participa la păcatul său, ci pentru a extinde mila și iertarea către el. Acesta este întotdeauna criteriul prin care putem judeca dacă ar trebui să fim implicați într-o anumită situație. Nu trebuie să participăm în păcatele altor oameni, dar Domnul nu vrea să ne retragem nici din lume. Noi suntem sarea pământului (Matei 5:13), iar pentru a face vreun bine, trebuie să ieșim din „solniță.”

Dacă poți să stai drept cu Dumnezeu în inima ta și să slujești dragostea Lui față de cineva, atunci este corect să te asociezi cu păcătoșii. Pe de altă parte, dacă descoperi că ești atras de nelegiuire, trebuie să te pocăiești și să te întorci în Duhul sau să te retragi. Astăzi roagă-te despre toate relațiile voastre cu cei care nu cred.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.