17Așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură. (Iacov 2:14-26)
Pe 30 decembrie 1973, m-am rănit foarte tare la spate. Am suferit durere îngrozitoare și nu puteam sta drept. Abia puteam să vorbesc și omoplații aproape că se atingeau unul de altul. Era cu o seară înainte să fiu ordinat în lucrare, și tot ce puteam să mă gândesc era la ce mărturie teribilă ar fi aceasta la hirotonisirea mea.
M-am rugat în credință că am fost vindecat, și apoi am început să rezist durerii și diavolului, acționând pe rugăciunea mea de credință. Am făcut flotări, genoflexiuni, m-am aplecat și mi-am atins degetele de la picioare și orice altceva nu simțeam să fac. A fost o îmbunătățire, dar nu am avut o vindecare totală. Am făcut un duș și mi-am spălat părul pentru a mă pregăti pentru serviciul divin. M-a durut îngrozitor să-mi aplec capul sub duș, dar știam că sunt vindecat și eram hotărât să mă comport ca atare. Între prima și a doua clătire toată durerea a dispărut și am fost complet normal.
Imaginează-ți o persoană într-o clădire care arde. Ea crede că va muri dacă nu va ieși din clădire, dar rămâne acolo. Este nebunesc, nu-i așa? De asemenea, credința fără o acțiune corespunzătoare nu este deloc credință autentică. Trebuie să acționăm în funcție de ceea ce credem. În cazul meu, aveam nevoie de vindecare a spatelui, așa că mi-am folosit spatele de parcă eram deja vindecat – pentru că eram!
Oamenii care spun că Îl cred pe Dumnezeu pentru prosperitate, dar nu dau, se înșală pe ei înșiși. O persoană care spune, „Sunt vindecat,” dar continuă să acționeze ca un bolnav și se bazează pe simptomele sale, ucide orice credință pe care o are. O persoană care mijlocește pentru cineva și apoi se îngrijorează dacă se va întâmpla ceva, nu acționează în credință. Trebuie să se acționeze în adevărata credință biblică. Prin urmare, acționează asupra a ceea ce crezi azi.
