Neprihănirea este un concept major și poate fi adesea complicat de înțeles. Dar este esențial ca noi, ca și creștini, să ne luăm timp pentru a descoperi adevărul despre neprihănire, astfel încât să putem trăi o viață plină de credință și fără obstacole.
Neprihănirea noastră în Hristos este elementul central pe care se construiește credința creștină. Tot ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne promite atârnă de ea, și întreaga structură a mântuirii noastre este construită pe ea. Dacă vrem să umblăm în bucuria mântuirii noastre și a puterii promisiunilor pe care le avem în El, trebuie să înțelegem neprihănirea noastră în Hristos.
Ce este neprihănirea?
Gândirea tradițională confundă neprihănirea cu sfințenia. Mulți oameni nu se opresc niciodată să pună întrebarea: „Ce este neprihănirea?” Ei cred că știu deja răspunsul și cred că neprihănirea este modul în care acționezi, dar acest lucru nu este adevărat. Neprihănirea este ceea ce ești – natura lui Dumnezeu.
Scriptura folosește termenul „neprihănit (drept)” pentru a descrie starea regenerării noastre și compatibilitatea noastră cu Dumnezeu: asemănarea noastră cu El. Aceasta înseamnă că avem un „statut drept” cu Dumnezeu sau, pur și simplu, „neprihănirea” lui Dumnezeu ne-a fost dată. În calitate de părtași ai naturii divine (2 Petru 1:3, 1 Ioan 4:17), prin regenerarea Duhului Sfânt (Tit 3:5), neprihănirea divină a lui Dumnezeu este imputată și împărtășită nouă în Hristos (2 Corinteni 5:17, 21; Romani 1:16-17; 3:21, Filipeni 3:9; 1 Petru 2:24). Când ne-am născut din nou, ea înlocuiește complet natura veche și păcătoasă din noi. Aceasta ne face să ne apropiem de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce înseamnă a fi născut din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Din această neprihănire pe care Tatăl a împărtășit-o cu noi, putem fi numiți cu precizie sfinți, curați, fără vină și plini de lumină în Hristos.
O definiție grecească pentru un concept ebraic
Tema proeminentă din cuvintele ebraice diferite ale Vechiului Testament despre neprihănire este o neprihănire imputată, mai degrabă decât una împărtășită. Avraam este cel mai clar beneficiar al acestei neprihăniri imputate (Geneza 15:6).
Cuvântul ebraic folosit pentru neprihănirea atribuită (imputată) lui Avraam este tsĕdaqah. Aceasta indică o poziție dată de Dumnezeu în lumina credinței lui Avraam; și înseamnă că Dumnezeu l-a considerat pe Avraam ca și neprihănit, în ciuda naturii păcătoase a lui Avraam sau a capacității sale de a păstra orice lege – un act imens de milă din partea lui Dumnezeu. El a fost socotit neprihănit pentru credința sa în Dumnezeu; totuși, nu există nici o dovadă că regenerarea a avut loc, sau că natura umană a celor din vechiul legământ a fost făcută neprihănită.
Acesta este tipul de neprihănire pe care mulți creștini cred că o au în noul legământ. Cu toate acestea, apostolii au interpretat realitatea neprihănirii mai adânc, dând o nouă substanță noului legământ la o umbră a vechiului legământ.
Un cuvânt grecesc tradus „îndreptățire” este dikaiosis în Noul Testament (de exemplu, Romani 4:25), ceea ce înseamnă „achitarea de toată vina.” Acest cuvânt înseamnă aceeași neprihănire imputată a cuvintelor ebraice folosite în Vechiul Testament. De fapt, conceptul este pus într-un contrast direct cu justificarea imputată pe care Avraam a primit-o în Romani 4. Cu toate acestea, cuvintele grecești folosite pentru neprihănire în Noul Testament diferă de acest cuvânt pentru îndreptățire și o dezvoltă, arătând că neprihănirea imputată nu este sfârșitul răscumpărării noastre, ci începutul. Aceste noi definiții folosite pentru a descrie neprihănirea noului legământ s-au schimbat în mod drastic din cea a imputării, devenind definiții care acum includeau neprihănirea împărtășită.
Vedem un cuvânt pentru „neprihănit,” cum ar fi dikaios. Când te uiți la acest cuvânt în Strong’s Concordance, înseamnă: „folosit celui al cărui mod de gândire, sentiment și acțiune este în întregime conform cu voia lui Dumnezeu și care, prin urmare, nu are nevoie de rectificare în inimă sau în viață;” de asemenea, „fără vină,” „sfânt și nevinovat,” „acceptat de Dumnezeu” (Matei 13:49, Romani 1:17, Galateni 3:11, Evrei 10:38). Aceasta este atât o declarație a noii noastre naturi, cât și a vieții pe care suntem invitați să o trăim prin credință ca și creație nouă. Aceasta descrie o realitate internă, nu doar cum ne vede Dumnezeu.
Un alt cuvânt pentru neprihănire este dikaiosyne, ceea ce înseamnă „starea celui care este așa cum ar trebui să fie, neprihănit, condiția acceptată de Dumnezeu, doctrina despre modul în care omul poate ajunge la un statut aprobat de Dumnezeu” și „integritate, virtute, puritate a vieții, statornicie; corectitudinea gândirii, a sentimentului și a acțiunii.” Acest cuvânt dezvoltă din nou cuvântul pentru îndreptățire, oferindu-i un înțeles mult mai profund în noul legământ, semnificând acum că suntem uniți în Hristos și un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17). Vedem că, pe măsură ce continuăm să trăim realitatea acestui adevăr, acest lucru duce de asemenea în mod natural și la puritatea acțiunii.
Apoi există dikaioo, însemnând „a cauza să devină drept sau nevinovat: liber, justificat. A-l face neprihănit sau așa cum ar trebui să fie, a arăta, a manifesta cineva a fi neprihănit, așa cum este el și dorește să fie considerat” (Romani 3:24; 8:30; 1 Corinteni 6:11; Galateni 2:16; Tit 3:7).
Poți vedea că în timp ce definiția acestor cuvinte grecești include poziția noastră îndreptățită înaintea Tatălui, ele merg mai adânc și dezvăluie afirmația noii noastre identități și abilitatea de a demonstra natura noastră nouă în această viață.
Apostolul Pavel ne spune că atunci când am crezut în Iisus, El ne-a identificat ca fiind ai Lui prin faptul că ne-a dat Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este garanția lui Dumnezeu că El ne va da moștenirea pe care a promis-o și că ne-a cumpărat pentru a fi poporul Său (Efeseni 1:13-14). Duhul Sfânt este sigiliul lui Dumnezeu asupra vieții noastre pentru a atesta că am primit darul gratuit al neprihănirii și darul vieții veșnice prin lucrarea terminată a lui Iisus.
Căci dacă prin greşeala unuia moartea a domnit prin unul; cu mult mai mult, cei ce primesc abundenţă de har şi din darul neprihănirii vor domni în viaţă prin unul, Iisus Hristos. (Romani 5:17)
Romani 5:17 ne spune că putem domni în viață prin Iisus Hristos. Cu toate acestea, experiența majorității creștinilor nu se aliniază acestui adevăr. În schimb, împrejurările multor creștini domnesc peste ei!
Dacă noi nu domnim, trebuie să ne întrebăm de ce. Și ce înseamnă a domni? A domni este pur și simplu a te odihni în lucrarea terminată a crucii lui Iisus și în toate beneficiile învierii Lui! Aceasta nu înseamnă că nu vom avea probleme, dar înseamnă că putem fi în odihnă în mijlocul lor, crezând că Dumnezeu prin Iisus a oferit deja tot ce avem nevoie!
Privind mai atent la Romani 5:17, observăm că acest verset ne dă câteva indicii și o înțelegere mai detaliată a domniei în viață:
- „cei care primesc„: A primi este cuvântul grecesc „lambano” și înseamnă „a lua, a pune mâna.” Este un verb activ. Nu este doar a aștepta ca Dumnezeu să te servească. De asemenea, este participiul activ prezent în greacă. Cu alte cuvinte, cei care primesc continuu. Ce să primească?
- „abundența harului„: nu doar o măsură a favorului neîncetat al lui Dumnezeu, ci abundența lui! Abundența este cuvântul grecesc „perisseia” și înseamnă „super-abundent, extravagant, câștig sau profit.”
- „darul neprihănirii„: darul este cuvântul „dorea” în greacă și înseamnă un dar gratuit. Cuvântul subliniază caracterul său nemeritat și nedatorat. Așa cum am văzut, cuvântul „neprihănire” înseamnă în mod literal „starea celui care este așa cum ar trebui să fie, condiția acceptată de Dumnezeu.” Cei neprihăniți au fost achitați de toată vina lor înaintea lui Dumnezeu și sunt așa cum ar trebui să fie – acceptați de Dumnezeu!
- „domni în viață„: Prin primirea darului gratuit al neprihănirii, noi domnim în viață. Și aici nu se vorbește despre a domni în cer, într-o zi. Vorbește despre acum! Biblia Amplificată spune: „domni ca împărat în viață.” Domni este cuvântul „basileuo” care înseamnă a exercita puterea împărătească. A domni în viață înseamnă că avem autoritate. Ne exercităm autoritatea noastră regală, capturând orice gând sau orice armă de foc a vrăjmașului, prin folosirea puterii cuvintelor noastre și prin a ne odihni în Hristos.
Toate beneficiile noii noastre vieți și tot ceea ce Dumnezeu are pentru noi trebuie să fie primite. Aceste două lucruri pe care Romani 5:17 le menționează că Dumnezeu ni le-a dat – abundența harului și darul neprihănirii – trebuie să fie activ, agresiv, și în permanență luate în posesie pentru a domni în această viață.
Trăind în această lume căzută, suntem în permanență într-o tensiune cu acuzațiile domnitorului acestei lumi care ne spune că nu suntem neprihăniți atunci când eșuăm, ceea ce ne poate face să ne îndoim de neprihănirea noastră în Hristos și să ne pună pe o cale de auto-neprihănire și înfrângere. Cu toate acestea, adevărul proclamă că suntem sub har și perfect neprihăniți, datorită sângelui lui Iisus.
Noi nu pierdem niciodată abundența harului și darul neprihănirii odată ce ne-am născut din nou, dar viața noastră poate să nu reflecte acest adevăr. Însă atunci când credem adevărul, ne va da libertatea de a beneficia de el.
Deci, realitatea că împărtășim neprihănirea lui Dumnezeu înseamnă multe lucruri puternice pentru noi, inclusiv:
- Avem o existență cu totul nouă. Noi suntem cei neprihăniți înaintea lui Dumnezeu în Hristos, având pace cu Dumnezeu, ca și cum nu am fi păcătuit niciodată.
- Luând parte din neprihănirea lui Dumnezeu ne face compatibili cu Dumnezeu, astfel încât să putem avea o relație profundă, constantă și de dragoste cu Tatăl.
- Datorită naturii noastre neprihănite în Hristos și datorită noii noastre relații calitative cu Tatăl, putem trăi acum o viață neprihănită ca răspuns plin de dragoste față de El – lucru pe care nu l-am fi putut face niciodată cu natura noastră veche, păcătoasă și stricată.
Când neprihănirea lui Dumnezeu devine reală în viața ta, vei experimenta viața și puterea pe care Dumnezeu intenționează să o ai prin darul neprihănirii.
