51Şi David a alergat şi a stat pe filistean şi i-a luat sabia şi a scos-o din teacă şi l-a ucis şi i-a tăiat capul cu ea. Şi, când au văzut filistenii că viteazul lor a murit, au fugit. (1 Samuel 17:48-58)
Luptăm cu uriașii în fiecare zi, dar adesea facem greșeala de a renunța înainte de a finaliza bătălia. În loc să ne distrugem vrăjmașii, doar îi alungăm din fața ochilor noștri și îi lăsăm să se întoarcă pentru a lupta cu ei în altă zi. David a declarat: „I-am urmărit pe vrăjmaşii mei şi i-am ajuns şi nu m-am întors până nu i-am nimicit.” (Psalmul 18:37). Niciodată nu a fost ilustrat în viața lui David mai mult decât atunci când a luptat cu Goliat.
David avea o ură sfântă pentru inamicul său. Nu încerca doar să-l sperie, ci scopul lui era să-l omoare. David nu proba terenul; el a alergat spre Goliat! A azvârlit cu îndrăzneală piatra și Dumnezeu s-a asigurat că și-a atins ținta. Goliat, uriașul din Gath, a căzut cu fața la pământ înaintea ambelor armate. Dar David nu sfârșise încă.
Scripturile nu spun, dar Goliat poate că a fost sau poate nu a fost mort. Filistenii, care se uitau de pe dealurile din jur, nu au putut spune lucrul acesta cu siguranță; așa că David nu a lăsat nici o îndoială. A urcat deasupra uriașului, a tras sabia lui Goliat și i-a tăiat capul. Odată ce David a ținut capul gigantului în mână, în mintea celorlați nu a mai fost nici un dubiu vis-a-vis de cine era mort și cine a câștigat.
Biblia spune că Iisus a făcut același lucru diavolului. „A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15). Astăzi tu mergi în victoria pe care El a obținut-o deja pentru tine. Dacă ai luptat cu ceva și ai obținut o ușurare, nu renunța până când nu experimentezi tot ce a ți se oferă prin moartea lui Iisus.
