18el, împotriva speranţei, a crezut cu speranţă, ca să devină tată al multor naţiuni, potrivit cu ceea ce s-a spus: „Aşa va fi sămânţa ta;” (Romani 4:16-22)
Speranța pare că lipsește astăzi. Mulți oameni se opun speranței intenționat pentru că nu vor să facă față durerii și dezamăgirii, care ar putea veni dacă speranța lor ar fi spulberată. Filosofia lor este: „Nu-ți face speranțe prea mari și nu vei fi niciodată dezamăgit.” Bineînțeles, ei nu știu că Iisus este speranța noastră binecuvântată (Tit 2:13) în orice situație, tot timpul.
Oamenii care nu au această filozofie și săvârșesc lucruri mărețe sunt cei care cred în speranță. Tocmai de aceea majoritatea marilor invenții au fost descoperite de evrei si creștini, care cred în Dumnezeu. Avraam a fost unul dintre acei oameni. Acest verset spune că el a crezut în speranță. El a știut puterea speranței și nu i-a dat drumul. Când Avraam avea aproape 100 de ani, iar soția sa aproape 90, încă își păstrase sperața promisiunii lui Dumnezeu că soția sa îi va dărui un copil. Deși credința sa i-a oferit victoria, speranța a fost cea care i-a menținut încrederea vie.
De unde vine speranța? Versetul acesta spune că speranța lui Avraam, de a deveni tată, era potrivită cuvintelor lui Dumnezeu care îi vorbise. Duhul Sfânt ne dă constant speranță pe măsură ce medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, care ne-a fost vorbit. Cuvântul lui Dumnezeu eliberează speranța Sa în inimile noastre. Dacă nu avem nici un Cuvânt de la Dumnezeu, atunci nu avem nici o speranță. Cu siguranță lumea nu ne oferă speranță, ci mai degrabă o distruge prin pesimismul agresiv, scepticism și frică. Singura noastră sursă de speranță este în ceea ce Dumnezeu ne-a promis.
Fă un efort special de a asculta astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă ca speranța să înceapă să lucreze în viața ta. Lasă ca Dumnezeu să picteze un tablou pe pânza inimii tale, despre ceea ce poate fi făcut prin abilitățile Sale.
