• Post category:Articole

Timp de secole, biserica a dezbătut și s-a luptat pentru anumite doctrine și tradiții. Această luptă a născut diverse confesiuni și secte, fiecare specializându-se în diferite adevăruri sau aspecte ale bisericii.

Biserica este un organism cu mai multe fațete. Unii spun că biserica ar trebui să se concentreze asupra evanghelizării și a mântuirii păcătoșilor. Alții spun că ar trebui să fie concentrarea pe putere, vindecare și minuni. Alții spun că accentul ar trebui să fie pe dragostea față de alții, hrănirea celor flămânzi, îngrijirea orfanilor și ajutarea săracilor. Mulți cred că scopul nostru este să ne închinăm și să învățăm Cuvântul lui Dumnezeu. Pot exista alte concepte și descrieri ale bisericii care îți vin în minte, cum ar fi clădirea și preoțimea. Ar putea fi credință, prosperitate, har, sfințenie sau trezire spirituală.

Deci, care este scopul bisericii? Ce a intenționat Dumnezeu în inima Lui când S-a gândit la biserică?

 

15Iar El le-a spus: “Dar voi, cine spuneți că sunt Eu?” 16Și Simon Petru a răspuns și a zis: “Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” 17Și Iisus a răspuns și i-a zis: “Binecuvântat ești Simon Bar-Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au revelat aceasta, ci Tatăl Meu care este în cer. 18Și de asemenea îți spun că tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi biserica Mea; și porțile iadului nu o vor învinge. 19Și îți voi da cheile împărăției cerului; și orice vei lega pe pământ, va fi legat în cer; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” (Matei 16:15-19)

Deși biserica avea să fie cea mai mare activitate pe care Dumnezeu a început-o vreodată pe acest pământ, Iisus, care este Capul bisericii, a menționat-o doar de două ori în întreaga Sa predicare și învățătură consemnată. Pe de altă parte, El a menționat împărăția Sa de peste o sută de ori în cele patru Evanghelii. Am putea spune că Iisus a dorit ca ucenicii Lui să se familiarizeze cu modul în care funcționa împărăția Sa. El a vrut să creeze o mentalitate a împărăției în ei înainte să ajungă vreodată să facă ceva cu biserica Sa.

Cuvântul grecesc folosit pentru biserică în Noul Testament este ekklesia. Deoarece este tradus ca „biserică,” majoritatea oamenilor cred că ekklesia este un cuvânt religios. Adevărul e că ekklesia este un termen guvernamental. În mod literal, înseamnă „chemat afară [din]” și a fost folosit de greci pentru a se referi la senat sau alte grupuri politice alese de guvern. Grecii au inventat conceptul, dar niciodată nu l-au aplicat cu adevărat. Însă după ce romanii au cucerit imperiul grec, ei au adoptat o mare parte din gândirea și filozofia greacă, și le-au dezvoltat. De aceea Cezar a putut dezvolta un guvern atât de puternic.

În Imperiul Roman, senatul – ekklesia – era ca și cabinetul președintelui într-o democrație modernă. Senatul era puterea centrală. Acești indivizi au fost selectați chiar de împărat pentru a primi gândurile, dorințele, pasiunea și intenția sa. Sarcina lor era să ia mintea împăratului și să o transforme într-o legislație care putea fi pusă în aplicare în împărăție. Cu alte cuvinte, ei trebuiau să-i cunoască mintea și să se asigure că tot ceea ce și-a dorit a fost realizat. Aceasta însemna că trebuiau să rămână în contact strâns cu el. Trebuiau să vorbească cu el, iar el trebuia să le ofere informații despre ce dorea să se implementeze în împărăție.

Faptul că Iisus a folosit ekklesia pentru a descrie grupul de adepți pe care El îl stabilea ne spune două lucruri. În primul rând, cuvântul biserică în sine este mai degrabă un termen politic decât un termen religios. Și, în al doilea rând, această întreagă discuție despre cheile împărăției, și despre legare și dezlegare nu este o discuție religioasă, ci una politică.

De fapt, Iisus spunea: „În același mod în care Cezar este stăpânul guvernului său și și-a creat senatul, ekklesia lui, cabinetul său, Îmi voi construi cabinetul Meu pe faptul că Eu sunt Hristosul, „Împăratul uns,” „Domnul domnilor și Fiul Dumnezeului celui viu.” El i-a spus lui Petru: „Pe ‘stânca’ mărturisirii tale despre cine sunt, Îmi voi construi guvernul. Îmi voi construi senatul, cabinetul, administratorii, care Îmi vor îndeplini dorințele și voia.” Deci, Iisus nu a stabilit o religie, ci o forță politică.

Dacă ne vom uita la câteva resurse din limba greacă, vom găsi o serie de definiții ale cuvântului ekklesia.

  • Liddell și Scott definesc ekklesia ca „o adunare de cetățeni convocată de către crainic, adunarea legislativă.”
  • Thayer’s Lexicon spune: „o adunare a oamenilor convocați într-un loc public al consiliului în scopul deliberării.”
  • Trench dă sensul ca fiind, „adunarea legală într-un oraș grecesc liber a tuturor celor care dețin drepturile de cetățenie, pentru tranzacția afacerilor publice.”
  • Seyffert’s Dictionary afirmă că ea este „adunarea oamenilor, care în orașele grecești aveau puterea deciziei finale în treburile publice.”

 

Deci, definiția pentru biserică ar fi „agenția guvernamentală a împărăției lui Dumnezeu pe acest pământ,” sau „un grup de oameni care sunt chemați de Dumnezeu să administreze împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ.”

În ziua de azi, fiecare țară are un lider național și un corp guvernamental care îl ajută să guverneze treburile acelei națiuni. În Statele Unite, corpul guvernamental se numește Congres. În Marea Britanie, se numește Parlament. În Israel, se numește Knesset.

Iisus este un Împărat, și El are o împărăție. Corpul guvernamental al împărăției lui Dumnezeu se numește ekklesia [sau biserica].

Există patru contexte în care cuvântul ekklesia este folosit în Noul Testament. Numai când vom înțelege aceste patru dimensiuni vom înțelege pe deplin ce a vrut să spună Iisus când a vorbit despre biserica Sa.

 

În Contextul Împărăției

Prima dată când cuvântul ekklesia este folosit în Noul Testament este în contextul unei împărății: un împărat zidindu-și ekklesia pentru a se împotrivi și a anula puterile altei împărății (Matei 16:18). Când Iisus S-a referit la biserică, El a menționat trei lucruri: (1) faptul că El o va construi, (2) ideea că se desfășoară o bătălie în care biserica avea autoritatea de a se împotrivi și (3) că biserica va împăca relațiile sau problemele sociale dintre oameni (Matei 16:18-19; 18:15-18). Cu alte cuvinte, biserica trebuia să rezolve problemele – atât în spiritual, cât și în domeniul natural.

Când Iisus a menționat biserica pentru prima dată, ucenicii nu au fost surprinși. Ei nu L-au luat deoparte și I-au cerut lămuriri suplimentare, așa cum au făcut-o atunci când El i-a învățat cum să se roage, deoarece erau familiarizați cu conceptul de împărați și împărății, care aveau deja o ekklesie.

După cum am spus mai sus, ekklesia era un termen politic folosit în lumea greacă pentru a reprezenta un grup de bărbați care erau chemați dintre oameni de către un împărat sau de guvern pentru a administra afacerile și politicile politice, judiciare, economice și sociale ale împărăției către oameni și pentru oameni. Ei executau voia și planul împăratului în împărăție.

Fiecare împărat și împărăție avea o ekklesie care îi conducea treburile. Iisus a adăugat o dimensiune spirituală Împărăției și ekklesiei Sale când a spus: „Îmi voi construi biserica Mea,” deoarece Împărăția Sa este o împărăție spirituală. El nu a spus că va construi un centru de închinare, o sinagogă sau o catedrală. Iisus este Împăratul și El are o împărăție, așa că are nevoie de o ekklesie pentru a guverna treburile împărăției Sale. De aceea El a început biserica.

Iisus nu Și-ar fi început biserica dacă nu ar fi existat o împărăție de administrat. Dacă nu exista o împărăție, nu era nevoie să se înființeze un corp guvernamental. Dacă există un guvern, trebuie să existe o națiune care să guverneze. Dacă nu există nici o națiune care să guverneze, nu este nevoie de un guvern.

 

În Contextul Unui Corp Guvernamental [Agenție Guvernamentală]

A doua oară când Iisus a menționat biserica a fost în contextul rezolvării problemelor sociale sau judiciare dintre oameni. El a spus că atunci când doi oameni au probleme pe care nu le pot rezolva, trebuie să meargă la ekklesia [sau biserică] pentru a obține ajutorul potrivit.

 

15„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. 16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. 18Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” (Matei 18:15-17)

Aceasta se referă la biserică ca un loc în care problemele judiciare sau sociale sunt rezolvate. Când o persoană are o ofensă împotriva altuia și nu poate găsi singură o soluție, trebuie să o aducă în fața bisericii pentru a o rezolva. Și dacă persoana refuză să audă biserica (ekklesia), trebuia considerat ca un păgân și un vameș. Este ca și când nu L-au primit niciodată pe Hristos.

Biserica trebuie să administreze împărăția lui Dumnezeu și să guverneze treburile bărbaților și femeilor din societate. Când doi oameni au probleme pe care nu le pot rezolva, Iisus nu a spus că ar trebui să meargă la un tribunal al lumii, ci la biserică – un grup de oameni numiți de Dumnezeu pentru a administra împărăția Lui. Chiar și Pavel a sfătuit biserica din Corint să nu meargă la tribunal împotriva altui credincios. El a cerut bisericii să rezolve problema. (1 Corinteni 6:1-3)

 

În Contextul Unei Națiuni

Unii oameni cred că conceptul bisericii nu a început decât după învierea lui Iisus. Adevărul este că biserica a fost pe acest pământ de când a început să funcționeze împărăția lui Dumnezeu. Fiecare împărăție sau națiune de pe acest pământ avea o biserică [sau o ekklesie] care își administra politicile și regulile. Fără o biserică, o împărăție nu poate funcționa – și fără o împărăție, o biserică nu va supraviețui.

Conceptul de biserică a fost dezvăluit în Biblie și de-a lungul istoriei, atât în sens politic, cât și spiritual, cu mult înainte de începerea bisericii Noului Testament. Dacă cineva spune că trăiește în împărăție și nu vrea să facă parte dintr-o ekklesie, este pentru că îi lipsește o adevărată înțelegere a unei împărății și a modului în care aceasta funcționează.

 

Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai și cu părinții noștri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă; (Fapte 7:38, BTF)

În acest verset, Ștefan folosește cuvântul ekklesia pentru a descrie poporul Israel în timp ce se aflau în pustie. Ce a fost semnificativ la poporul Israel din pustie? Ce au făcut și cum au funcționat ca ekklesia lui Dumnezeu, cei chemați afară [din]? Dacă le studiem viețile și modurile în care Dumnezeu s-a purtat cu ei, ce a făcut El prin ei, cum au funcționat ca națiune și cum și-au tratat problemele interne, vom obține oarecum o înțelegere a bisericii în Noul Testament. Pavel a spus că prin tot ce au trecut, au fost ca și exemplu al nostru. (1 Corinteni 10:6,11)

Israelii au fost chemați din Egipt de către Dumnezeu pentru a fi o împărăție specială, sau o națiune de împărați și preoți (Exod 19:6), prin care El Își va îndeplini scopul pe pământ. Biserica de astăzi este și ea cea chemată afară [din], o preoție împărătească și o națiune sfântă. (1 Petru 2:9)

Dacă ne uităm la poporul lui Israel, aceștia erau douăsprezece triburi compuse din milioane de oameni cu diferite daruri, talente și chemări, dar au funcționat ca o singură națiune sub Dumnezeu. Ce făceau oamenii lui Israel în pustie? Erau în proces de a deveni o națiune și o împărăție. Prin Moise, Dumnezeu a implementat tot ce trebuia să aibă o națiune.

Ei aveau o economie, un sistem de învățământ, o agricultură, un sistem judiciar, și exista și un aspect spiritual. Dumnezeu l-a folosit pe Moise pentru a-i stabili ca națiune și a instituit toate acele componente menționate mai sus. Biserica este o națiune. La rândul ei, ea trebuie să aibă toate componentele pe care le are o națiune, astfel încât să își poată reprezenta Împăratul și împărăția Lui.

Dumnezeu a vrut ca israeliții să fie o împărăție guvernată de El (Exod 19:6). El a vrut să arate lumii planul și scopul Său original pentru omenire. El a vrut ca ei să fie o lumină pentru neamuri. Când vedeau acea lumină, El Se aștepta ca ei să vină la El prin Israel. Acesta este același plan pe care El îl are pentru biserică.

Națiunea Israelului a fost înființată de doisprezece oameni, fiii lui Iacov. Când s-au mutat în Egipt, erau doar șaptezeci de oameni în total (Exod 1:5). Ei au început să se înmulțească, și au devenit o națiune puternică.

Iisus a urmat același principiu pentru a începe această nouă națiune numită ekklesia. De data aceasta, națiunea nu s-a limitat la o anumită zonă geografică. El a început cu doisprezece ucenici, apoi a ales șaptezeci de oameni și i-a trimis în orașele și satele pe care urma să le viziteze (Luca 10:1). De ce vedem numerele doisprezece și șaptezeci în ambele cazuri? Doisprezece este numărul guvernului sau al împărăției. Iar pentru a începe o națiune, numărul minim de persoane necesare era de șaptezeci. Biserica este numită națiune în 1 Petru 2:9.

 

În Contextul Unei Adunări Politice sau Juridice

Când citești Fapte 19:23-41, vei vedea că acest cuvânt ekklesia apare de trei ori. Descrie o adunare politică legală în fiecare caz (Fapte 19:32, 39, 41).

Când Pavel și echipa sa au venit la Efes predicând Evanghelia Împărăției, făuritorii de idoli au fost îngrijorați de comerțul și profitul lor, și au adus acuzații împotriva lui Pavel și a echipei sale pentru că au încercat să-i scoată din afaceri. Problema a fost adusă oficialilor orașului și aceștia s-au adunat pentru a discuta și a lua o decizie. Astfel de adunări ale oficialilor orașului sau conducătorilor din acele zile erau numite ekklesia.

De fiecare dată când Iisus a menționat biserica, El S-a referit la un corp guvernamental, nu la un locaș de cult sau la o clădire. El a vorbit despre un grup de oameni care au fost desemnați să exercite autoritatea pentru a rezolva probleme atât în lumea spirituală, cât și în cea naturală. În lumea politică din acele vremuri, ekklesia era un grup de oameni care erau chemați – sau selectați – din publicul larg pentru a guverna treburile împărăției sau ale națiunii.

Ucenicii știau că fiecare împărat avea o ekklesie în regatul său care îi guverna treburile. De aceea, ei L-au tot întrebat pe Iisus cu privire la momentul în care El avea să-Și înființeze împărăția pe pământ. Au vrut să stea și să conducă cu El (Matei 20:21; Fapte 1:6) și să funcționeze ca o ekklesie.

Când citim Evanghelia după Matei, observăm că după ce Iisus a spus că Își va zidi ekklesia, mama lui Iacov și Ioan a venit cerând ca fiii ei să stea în dreapta și stânga Lui în împărăția Sa (Matei 20:20-21). Au vrut să facă parte din corpul Lui guvernamental, dar au înțeles doar aspectul natural al termenului. Doar cu acest aspect erau familiarizați atunci. Revelația spirituală a împărăției Sale [sau ekklesia] au primit-o mai târziu.

Când ne gândim la biserică, trebuie să ne gândim la ea în toate cele patru contexte: ca împărăție, ca organism de conducere, ca națiune și ca adunare legală. Abia atunci vom avea o imagine completă a modului în care ar trebui să funcționeze o biserică locală. Concluzia este că, în toate contextele sale, ea este un corp guvernamental.

 

Biserica încă este soluția pentru fiecare problemă cu care ne confruntăm. Credincioșii ar trebui să fie pe primul plan în inovație, conducere, cercetare și dezvoltare în fiecare națiune, deoarece cea mai creativă Persoană trăiește în interiorul nostru.

Biserica ar trebui să fie soluția pentru toate problemele cu care se confruntă lumea, deoarece noi Îl reprezentăm pe Dumnezeu și împărăția Sa pentru pământ și locuitorii ei. Biserica este singura manifestare vizibilă a împărăției invizibile a lui Dumnezeu. Oamenii sunt singura manifestare vizibilă a unui Dumnezeu invizibil. Aceasta înseamnă că cei care văd biserica ar trebui să vadă împărăția lui Dumnezeu, iar cei care ne văd ar trebui să știe cum este Dumnezeu.

  • Dacă există o problemă economică într-o națiune, biserica ar trebui să aibă soluția, deoarece Iisus a devenit sărac pentru a ne elibera de blestemul sărăciei. Noi ar trebui să fim martori la ceea ce a realizat Iisus prin viața și moartea Sa pe cruce față de lume (2 Corinteni 8:9).
  • Dacă există o problemă socială sau rasială pe pământ, biserica ar trebui să aibă soluția la această problemă, deoarece Dumnezeu ne-a dat slujba și cuvântul împăcării (2 Corinteni 5:18).
  • Dacă există o problemă de sănătate în vreo națiune, biserica ar trebui să aibă soluția la această problemă, deoarece Iisus a murit și a plătit pentru boala noastră, iar prin rănile Sale suntem vindecați (1 Petru 2:24; Apocalipsa 22:2).
  • Dacă există violență sau lipsă de speranță în orașele și pe străzile noastre, biserica ar trebui să aibă soluția la această problemă, deoarece Iisus este pacea și speranța noastră (Romani 15:13; Efeseni 2:14).
  • Dacă există o problemă a foamei în vreo națiune, biserica ar trebui să aibă soluția la această problemă, deoarece Iisus le-a spus ucenicilor Săi să hrănească mulțimile (Marcu 6:37).
  • Dacă există probleme de căsătorie sau de familie, biserica ar trebui să aibă soluțiile la aceste probleme, deoarece Dumnezeu a instituit prima familie de pe pământ (Matei 19:3-6).
  • Dacă există o problemă de trafic de persoane sau abuz de copii, biserica ar trebui să aibă soluția la această problemă. Neprihănirea și dreptatea sunt temelia tronului Său (Psalm 89:14).
  • Dacă există o lipsă de scop în viața oamenilor, biserica ar trebui să aibă soluția lor. Biblia este singura carte care dezvăluie scopul omenirii (Geneza 1:26).
  • Dacă există probleme politice sau probleme în guvern, biserica ar trebui să aibă soluția. Guvernarea ar trebui să fie pe umerii lui Iisus. Autoritatea guvernamentală a venit de la Dumnezeu, iar constituțiile din majoritatea țărilor au fost luate din valori și standarde morale revelate în Biblie (Isaia 9:6; Romani 13:1).

Va fi nevoie de un stil, sistem și metodă de instruire complet diferit dacă ne așteptăm cu adevărat să avem un impact serios pentru Dumnezeu pe acest pământ. Nu există nimic ce Dumnezeu să fi oprit față de noi. El a pus totul la dispoziția noastră, pe pământ și în cer. Ceea ce ne lipsește este înțelegerea adecvată cu privire la acest adevăr; de asemenea, ne lipsește înțelegerea metodelor de administrare a bogăției și diverselor Sale resurse.

Vestea bună este că Dumnezeu ridică o mulțime de oameni din fiecare națiune care să ducă și să manifeste Împărăția Lui. Aceștia nu sunt credincioșii obișnuiți care merg la biserică în fiecare duminică dimineață. Aceștia sunt biserica, ekklesia lui Dumnezeu, care încep să funcționeze așa cum ar trebui să funcționeze biserica, șapte zile pe săptămână în comunitatea și la locul lor de muncă.

Fie ca Duhul Sfânt să ne conștientizeze pe fiecare de această realitate, astfel încât să ne putem alinia viața la ceea ce face Dumnezeu în aceste zile!

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.