23Şi, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, scuipând pe ochii lui, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat dacă zăreşte ceva. (Marcu 8:22-26)

 

De obicei, ne concentrăm pe miracolul pe care l-a primit acest orb, dar gândește-te pentru un moment la credința pe care acesta a manifestat-o. Iisus l-a luat de mână și l-a dus afară din oraș. Amintește-ți, acest om era orb. Nu știa încotro mergea, și se punea în pericol. Dacă Iisus ar fi decis să-l părăsească, ce ar fi făcut? Nu ar fi găsit drumul înapoi de unul singur – nu putea vedea! Acest om a fost devotat. Se aștepta să fie vindecat. Nu a făcut nici un aranjament pentru ca cineva să aibă grijă de el, în cazul în care el ar fi fost părăsit la un moment dat, fiind încă orb.

Ce s-ar fi întâmplat dacă acest bărbat ar fi decis să nu-L mai urmeze pe Iisus, imediat ce a descoperit că va ieși din teritoriul său familiar? La urma-urmei, dacă ar rămâne orb, ar avea probleme. Este posibil ca gândurile de necredință, ca acesta, să-l fi împiedicat să-și primească vindecarea. El a trebuit să meargă până la capăt cu Iisus. Și noi la fel.

Nu există nici o scriere că Iisus a explicat unde îl ducea pe acest om sau cât de departe se afla. I-a spus doar să-l țină de mână și să-L urmeze. Nu este suficient? De multe ori nu știm exact unde ne conduce Domnul, sau cum vor merge lucrurile dacă nu ne primim miracolul. Dar atât timp cât Îi ținem mâna, ar trebui să ne simțim în siguranță.

Cât de departe ești dispus să mergi cu Domnul? Iisus nu l-a dezamăgit pe acest orb, și nu te va dezamăgi nici pe tine. Astăzi, poți simți mâna Lui în timp ce ai părtășie cu El. Nu ai nevoie de un plan B sau un plan C, în cazul în care „Iisus nu funcționează.” Rezervele nu sunt necesare. El este mai mult decât suficient.