Dacă înțelegem greșit legământul sub care suntem cu Dumnezeu, vom crede că El este mulțumit de noi în unele zile și este supărat pe noi în alte zile. Câteodată ne vom simți calificați pentru favorul Lui, iar alte dăți vom simți că trebuie să îl câștigăm pentru că nu am respectat standardele Lui.

Acest tip de raționament dezvăluie o mentalitate care nu înțelege ce s-a schimbat atunci când Iisus a stat în locul nostru înaintea lui Dumnezeu și a luat întregul blestem pe care l-am meritat, astfel încât să putem primi toată binecuvântarea pe care El o merită. Înțelegerea schimbării legămintelor dezvăluie relația de care Dumnezeu vrea să ne bucurăm și mijloacele prin care suntem calificați pentru a primi favorul Lui.

Harul lui Dumnezeu nu are un început și nu are un sfârșit. Legământul harului este un legământ etern pe care Dumnezeu l-a încheiat chiar înainte de începerea timpului, și a fost încheiat între Tatăl și Fiul. Biblia spune că Iisus Hristos, Fiul, este Mielul înjunghiat înainte de întemeierea pământului. (Apocalipsa 13:8; 1 Petru 1:18-20)

Dacă Hristos este mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii înseamnă că Dumnezeu nu a intenționat niciodată să ne raportăm la El prin propria noastră neprihănire, ci a Lui. De aceea, chiar înainte de a ne crea, El a planificat deja o cale pentru a primi acea neprihănire prin jertfa înlocuitoare a lui Hristos, prin care El urma să ne ia nedreptatea și să ne dea neprihănirea Lui. Nu prin ceva ce am face vreodată. Nu prin fapte sau prin respectarea legii. Nu prin încercarea de a-I face plăcere lui Dumnezeu sau prin ascultare.

⁸Deci nu te ruşina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Său, ci suferă răul împreună cu Evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu. ⁹El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan şi harului care ne-a fost dat în Hristos Iisus mai înainte de timpurile veacurilor, (2 Timotei 1:8-9)

Planul lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca noi să ne raportăm la El prin propriul Său har, prin Hristos, și nu prin propria noastră neprihănire. Dumnezeu Și-a propus, înainte ca timpul să înceapă, să ne mântuiască și să ne aducă într-o relație cu El (o viață sfântă) prin har și niciodată din cauza a ceea ce am face.

Facerea Legământului Nu Are Nimic De-a Face Cu Tine

Noul Legământ este mai bun pentru că a fost făcut diferit – a fost făcut în afara ta și termenii legământului nu au avut nici o legătură cu tine. Dumnezeu a făcut legământul cu Fiul Său, Iisus. Iar apoi El te-a adus în acest legământ când te-a așezat în Hristos. Când ești așezat și poziționat „în Hristos,” tu devii co-moștenitor cu Hristos, iar El îți oferă drepturile depline ale statutului de fiu al Său. (Ioan 1:12; Romani 8:17; Galateni 4:5)

Pavel ne spune că promisiunile către Avraam au fost făcute unei singure [singular] Semințe, nu mai multor [plural] semințe (Galateni 3:16). Prin urmare, întrucât Iisus este moștenitorul de drept al binecuvântărilor lui Avraam, cei care sunt așezați în El sunt acum considerați în mod automat co-moștenitori cu Hristos ale acelorași promisiuni! În momentul în care ai credință în Iisus, ești permanent așezat în Cel care este „Sămânța” și moștenitorul de drept al lui Avraam. Tu ești botezat, îmbrăcat și acoperit cu Cel care are proveniența perfectă. (Galateni 3:14, 26-29)

Deoarece Iisus Se califică perfect pentru binecuvântările lui Avraam, la fel și cei care se găsesc în El! Promisiunea măreției și rodniciei; promisiunea unei mari recompense; promisiunea de protecție, justificare și asigurare abundentă; promisiunea stăpânirii pământului și privilegiul de a merge fără vină în Prezența Sa… toate aparțin celor care cred în Iisus. (Geneza 12:2-3; 15:1; 17:4-8; Romani 4:13)

Întrucât Dumnezeu a făcut legământul cu Iisus, aceasta înseamnă, de asemenea, că relația ta cu Dumnezeu nu se bazează pe neprihănirea și performanța ta fluctuantă în păstrarea sau încălcarea legilor, ci pe neprihănirea lui Hristos și pe performanța Lui perfectă în dreptul tău.

Ca Miel al lui Dumnezeu, fără pată și fără cusur, Iisus a avut, de asemenea, o performanță perfectă. Deși a fost ispitit în toate felurile în care suntem și noi, El a fost fără păcat. Petru spune; „El nu a comis nici un păcat și nu a fost găsit nici o înșelăciune în gura Lui.” (1 Petru 2:22). În viața Sa, omul Hristos Iisus a îndeplinit perfect ascultarea de Lege. În moartea Sa, El a îndeplinit perfect plata pentru fiecare neascultare față de Lege.

Așadar, Iisus, prin performanța Sa perfectă, a fost socotit demn de a moșteni toate binecuvântările lui Dumnezeu, așa cum a fost promis în legământul legii și niciodată nu a mai moștenit sau a experimentat blestemul, urgia, mânia și judecata pe care Legea le-a cerut pentru neascultare. Plata Lui totală o dată pentru totdeauna pentru păcat de la Calvar înseamnă că El nu va mai gusta din pedeapsa aceasta niciodată.

Același lucru este valabil și pentru cei care se găsesc în El, care au fost declarați pentru totdeauna „sfinți” prin jertfa Sa (Evrei 10:10-14). Și noi, datorită poziției noastre „în Hristos,” suntem moștenitori de drept ale binecuvântărilor lui Dumnezeu așa cum este descris în Legea mozaică, și niciodată a blestemelor sau judecăților! (Galateni 3:13-14. Vezi Deuteronom 7:11-15 și 28:1-68 pentru câteva exemple specifice de binecuvântări făgăduite pentru ascultarea legământului și blestemele ulterioare promise pentru neascultare.)

Ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Israel drept recompensă pentru ascultarea lor, este acum dreptul și moștenirea credinciosului Noului Legământ, datorită ascultării lui Hristos în dreptul nostru. Promisiunea unei vieți lungi și prospere; promisiunea binecuvântării Sale speciale și favorul asupra familiilor noastre, economiilor, investițiilor, bunurilor și sănătății; promisiunea „prosperității abundente” asupra tuturor lucrărilor mâinilor noastre, făcându-ne „capul, nu coada,” „în vârf, niciodată jos;” și promisiunea faptului că Dumnezeu Își găsește plăcerea în noi – poporul Său, porțiunea Lui și posesia Sa cea mai prețuită (Deuteronom 5:33; 26:18-19; 28:11-13; 30:9; 32:9). Din cauza performanței perfecte a lui Iisus, aceste minunate promisiuni ale vechiului legământ sunt „Da” celor în Hristos. Dacă ești în Hristos, tu te califici pentru aceste binecuvântări!

De asemenea, în Noul Legământ, un set complet nou de promisiuni devin ale noastre!

Prin Evanghelia lui Iisus, Dumnezeu promite să ne ierte fărădelegile noastre și să nu Își mai amintească vreodată păcatele noastre. De fapt, nu numai că toate datoriile sunt iertate și șterse complet, dar contul nostru ceresc este creditat de asemenea cu neprihănirea perfectă a lui Hristos, ceea ce înseamnă că împărtășim același statut drept înaintea Tatălui ca și Iisus Însuși! (Ieremia 31:31-34)

Ca urmare a „bunătății Sale veșnice,” exprimată prin suferința și jertfa Fiului Său, Dumnezeu promite să nu mai fie niciodată supărat pe poporul Său, să nu îndepărteze niciodată dragostea Sa neîntreruptă sau acest „legământ de pace” de la cei care stau justificați înaintea Lui datorită cunoașterii lor despre Hristos. Spre deosebire de legământul „învechit” al Legii, acesta este un ‘legământ etern‘ în care Dumnezeu promite că ‘nu va înceta’ să facă bine poporului Său (Isaia 53:11; 54:7-10; Evrei 8:13).

Siguranța Noului Legământ

Iisus nu poate rupe niciodată partea Sa a legământului. De fapt, El a împlinit-o deja perfect în numele tău, accentuat de faptul că acum stă în ceruri (Evrei 10:12-13). De asemenea, este completă în noi, deoarece El ne-a făcut desăvârșiți (Evrei 10:14) și suntem așezați cu El în ceruri. (Efeseni 2:6).

Din acel loc terminat, Iisus mediază acum această nouă relație a noului legământ dintre Dumnezeu și om. Sub vechiul legământ, preoții erau inferiori pentru că mureau și nu puteau oferi decât sacrificii temporare. Deci oamenii nu puteau să intre niciodată într-o relație perfectă cu Dumnezeu în timpul vieții lor, și mai ales în eternitate.

Hristos este superior, deoarece El a oferit un sacrificiu desăvârșit care a înlăturat o dată pentru totdeauna toate păcatele și este preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melchizedek – adică are o viață indestructibilă și poate media legământul dintre Dumnezeu și om. Aceasta ne oferă siguranță absolută și încredere în relația noastră cu Dumnezeu – că El nu se raportează la noi în funcție de neprihănirea noastră bazată pe performanță, ci mai degrabă în funcție de neprihănirea lui Hristos care am devenit. (Evrei 7:20-22)

Modul în care lucrează Noul Legământ este că Dumnezeu Tatăl se leagă pe El Însuși de legământ printr-un jurământ, spunând: „Promit că nu Mă voi raporta niciodată la cei în Hristos prin neprihănirea lor, dar jur printr-un jurământ de legământ că Mă voi raporta întotdeauna la ei prin lucrarea terminată a lui Iisus.” (Evrei 10:16-19)

Sub vechiul legământ, accentul este pus pe tine – Tu să nu… Tu să nu… Tu să nu… Este vorba doar despre performanțele tale, ascultarea, lucrarea ta. Dar, sub noul legământ, Dumnezeu spune: „Îmi voi pune legile Mele în mințile lor… Voi fi Dumnezeul lor … Voi fi milostiv față de nedreptatea lor … Păcatele și faptele lor nelegiuite Eu nicidecum nu Mi le voi mai aminti.” Nu mai este că tu lucrezi pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu lucrează pentru tine, în tine, prin tine!

Noul legământ funcționează doar din cauza unui singur lucru, iar acesta este ultima clauză a noului legământ – Evrei 8:12. În măsura în care ai o revelație a acestei clauze și a tuturor binecuvântărilor ei, cu acea măsură vei umbla în ea.

Pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor. (Evrei 8:12)

• Noul legământ funcționează ‘pentru că‘ Dumnezeu va fi milostiv față de nedreptatea noastră, iar păcatele și fărădelegile noastre El nicidecum nu și le va mai aminti!

Acest lucru scoate în evidență că a existat un timp în care Dumnezeu Și-a adus aminte de păcatele noastre, pentru a le pedepsi până la a treia și a patra generație (Exod 20:5).

Cu toate acestea, astăzi, Dumnezeu spune cu o hotărâre accentuată: „Nicidecum!” (o negație dublă în greacă). „Nicidecum” înseamnă că Dumnezeu nu Își va mai aminti niciodată păcatele noastre împotriva noastră, deoarece El Și-a amintit (să pedepsească) toate păcatele noastre în trupul Fiului Său. Iisus a purtat pe cruce pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Acum, putem umbla în noul legământ și să-L auzim pe Dumnezeu spunând: „Păcatele și nelegiuirile voastre nu Mi le mai amintesc nicidecum.” Așadar, sub Noul Legământ avem acces îndrăzneț în sfânta sfintelor (intimitate absolută cu El) prin sângele lui Iisus.

• Iisus, de asemenea, trăiește pentru a mijloci pentru noi. Sângele Lui vorbește în numele nostru că păcatele noastre sunt înlăturate și am fost făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El. Prin urmare, putem să ne raportăm cu îndrăzneală la Dumnezeu și să trăim continuu în prezența Lui.

³¹Ce vom spune deci faţă de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? ³²El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? ³³Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. ³⁴Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi. ³⁵Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau persecuţie sau foamete sau lipsă de îmbrăcăminte sau primejdie sau sabie? (Romani 8:31-35)

• Apoi, în plus, Duhul Sfânt este și Avocatul nostru – însemnând apărarea noastră legală. Atunci când Satan, sau legea, sau alți oameni (sau chiar tu) te acuză spunând; „Doamne, a încălcat această lege sau acea lege, cum Îl poți iubi? Cum Te poți raporta cu el?,” Duhul Sfânt spune: „Doamne, adu-Ți aminte, ai jurat și ai promis să nu Te raportezi la el prin performanța lui, neprihănirea sau deficiențele lui. Ai jurat să Te raportezi la el prin neprihănirea lui Hristos.” Caz încheiat!

¹⁴Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi. ¹⁵Dar şi Duhul Sfânt ne mărturiseşte; pentru că, după ce a spus: ¹⁶„Acesta este legământul pe care-l voi întemeia pentru ei, după acele zile,” zice Domnul: „Dând legile Mele în inimile lor, le voi înscrie şi în gândurile lor;” (Evrei 10:14-16a)

În Noul Legământ, prezența împuternicită și înviorătoare a lui Dumnezeu devine porțiunea noastră privilegiată, atât acum cât și pentru toată eternitatea, și servește ca semn distinctiv celor care aparțin Lui. (Ezechiel 37:26-28)

Și nu pentru că ne-am născut corect sau ne-am comportat corect – este pur și simplu pentru că noi credem corect. Așa cum a spus Iisus Însuși, îndeplinim lucrarea pe care Dumnezeu o cere de la noi atunci când „credem în Cel pe care El L-a trimis.” (Ioan 6:29)

Ca urmare că ne-am pus încrederea noastră în Cel ‘care nu a avut nici un păcat (ci a devenit) păcat pentru noi, pentru ca în El să devenim neprihănirea lui Dumnezeu,’ acum putem ‘să ne apropiem de Dumnezeu cu libertate și încredere.’ (2 Corinteni 5:21; Efeseni 3:12)

Privilegiul accesului liber și neinhibat la prezența și provizia supranaturală a lui Dumnezeu este al nostru, pur și simplu pentru că suntem așezați și poziționați permanent „în Hristos.” În acest legământ etern și extrem de superior, Dumnezeu Însuși ‘te-a calificat‘ inconfundabil și ireversibil pentru a împărtăși bogățiile veșnice ale binecuvântărilor Sale promise. (Coloseni 1:12)

Atunci când ești înrădăcinat în noul legământ al harului, tu vei experimenta un simț deosebit al încrederii și siguranței în Hristos. Când îți pui încrederea în favorul Său nemeritat și nu în acțiunile tale, tu nu vei simți ca și când faci în mod constant salturi ba înăuntrul, ba în afara favorului și acceptării Sale.

Din nefericire, unii creștini s-au întors sub vechiul legământ fără a realiza acest lucru. Aceștia simt uneori că Dumnezeu este de partea lor, iar alteori simt că Dumnezeu este foarte departe de ei. Uneori, simt că Dumnezeu este mulțumit de ei, dar alteori simt că Dumnezeu este mânios pe ei. Toate aceste sentimente se bazează în mod predominant pe propria lor evaluare a modului în care ei au executat, a modului în care ei se simt despre ei înșiși, și nu a modului în care îi vede Dumnezeu. Datorită faptului că nu există o bază scripturală a noului legământ pentru astfel de evaluări, aceștia sfârșesc prin a decide în mod arbitrar dacă merită sau nu binecuvântările și favorul lui Dumnezeu în viața lor, când de fapt ei au acces continuu la binecuvântările Lui pur și simplu datorită lui Iisus și a lucrării Lui terminate de pe cruce.

Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui astăzi nu este dacă Dumnezeu este mulțumit de tine. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este aceasta: Este Dumnezeu satisfăcut de crucea lui Iisus? Iar răspunsul este următorul: Este total satisfăcut! La cruce, găsești acceptarea ta. Acolo Iisus a strigat cu ultima Lui suflare „S-a sfârșit!” (Ioan 19:30). Lucrarea este completă. Întreaga pedeapsă pentru păcatele tale a fost purtată de Iisus pe cruce. Sfințenia lui Dumnezeu și dreptatea Lui sunt acum de partea ta! Dumnezeu nu te apreciază azi pe baza a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut. El te apreciază pe baza a ceea ce a făcut Iisus. Este Dumnezeu mulțumit astăzi pe Iisus? În aceeași măsură în care Dumnezeu este mulțumit de Iisus, El este mulțumit și de tine.

Sună prea frumos ca să fie adevărat? Această veste bună te aduce în punctul să realizezi că realitatea noului legământ a fost dobândită cu un preț foarte mare. Însuși Fiul lui Dumnezeu a trebuit să fie zdrobit pe Calvar pentru ca această binecuvântare să devină o realitate în viața ta. Darul favorului Său nemeritat și a neprihănirii Lui este astăzi fără plată pentru tine doar din cauza faptului că Iisus a plătit prin trupul Său plata întreagă a acestui dar.

De aceea, nu lăsa pe nimeni să te amăgească să crezi că trebuie să plătești pentru păcatele tale. Nu lăsa pe nimeni să te înșele cu minciuna că mântuirea ta eternă în Hristos este nesigură și fragilă!