Matei 4:13-22; Marcu 1:16-20; Luca 4:31-32; Luca 2:36-40
Şi, trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, pentru că erau pescari. (Marcu 1:16)
Iisus nu a ales niciodată un apostol dintre oamenii religioși. Fiecare dintre cei doisprezece ucenici ai Săi era din lumea seculară. Nu pentru că Dumnezeu nu i-a iubit pe cei care erau religioși, doar că majoritatea celor care făceau parte din sistemul religios nu aveau prea multă credință în El. Ei erau atât de legați de propria sfințenie și de aspectul exterior al religiei, încât au omis relația personală cu El.
Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care oamenii religioși o fac este să-și pună credința în ei înșiși. Ei cred că Dumnezeu îi acceptă și îi folosește datorită stilului lor de viață sfânt sau a abilităților speciale. Pavel a spus: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebuneşti ale lumii, ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să desfiinţeze lucrurile care sunt.” (1 Corinteni 1:27-28). Aceasta îi descrie pe cei doisprezece.
Oamenii care își recunosc propriile incapacități și slăbiciuni depind mai mult de Dumnezeu, din necesitate. Acela este modul pe care Dumnezeu Îl vrea. El caută constant pe cineva care recunoaște că este nimic fără El. Atunci El poate face ceva prin ei (2 Cronici 16:9).
În loc să te gândești la toată responsabilitatea ta astăzi, răspunde la abilitatea Lui. Golește-te de tine însuți și permite-I să fie totul pentru tine. Vei fi surprins de cât de multe vei realiza și de cât de bine te vei simți.
