Dumnezeu ne-a iubit întotdeauna cu o dragoste veșnică și, prin urmare, necondiționată. El l-a binecuvântat pe Avraam și i-a spus: „Şi voi întări legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine în generaţiile lor, ca legământ pentru totdeauna, ca să-ţi fiu Dumnezeu, ţie şi seminţei tale după tine.” (Geneza 17:7). El nu are nevoie de un legământ pentru a dovedi angajamentul Său față de noi, dar El face un legământ pentru ca noi să putem vedea cu claritate dragostea Lui veșnică. Evanghelia este vestea bună a dragostei lui Dumnezeu exprimată pentru noi în legământ. De ce a făcut El un legământ în care El ne iartă toate păcatele înainte să ne naștem chiar? Pentru că El ne iubește fără nici o obligație! Nu există altă explicație.
Pentru a înțelege Cina Domnului, trebuie să înțelegem ceva care se află în centrul relațiilor lui Dumnezeu cu omul încă din Grădina Edenului. Trebuie să înțelegem legământul. Ideea legământului și mai ales a legământului de sânge este fundamentul pentru tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru a aduce omul înapoi în relație cu El Însuși.
Când omul a păcătuit, Dumnezeu a ucis un animal pentru a oferi o acoperire temporară adecvată pentru păcatul său. În acest fel, El a pus ideea de legământ de sânge în lumea omului. Începând cu animalele sacrificate pentru a-i îmbrăca pe Adam și Eva în Grădina Edenului până la legământul cu Avraam, Îl vedem pe Dumnezeu folosind legământul pentru a avea relații cu oamenii.
Masa Legământului În Scriptură
Fiecare legământ se încheia cu o masă care declara că legământul era valabil și acum funcțional în viețile părților implicate în legământ. Masa arăta legământul, în timp ce cei reprezentanții celor două părți mâncau din aceeași pâine și beau din același vin, spunând lumii că sunt una (Geneza 26:28-31; 31:44-46).
Legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu Avraam a intrat în vigoare cu o masă a legământului, timp în care Avraam a omorât vițelul și Sara a făcut turtele; Îngerul Domnului, și alți doi îngeri au mâncat și au băut din ceea ce au pregătit Avraam și Sara (Geneza 18:6-8). Mâncarea a fost semnalul, că promisiunea legământului făcută cu mult timp în urmă era pe punctul de a se împlini și Sara urma să-și aibă fiul promis.
Israeliții au fost izbăviți din Egipt și sclavie împlinind una dintre făgăduințele legământului cu Avraam, însă eliberarea era de fapt un mic legământ care se concentra pe masa de Paște (Exodul 12:1-27). Ușciorii fiecărei case fuseseră stropiți de sângele mielului pe care urmau să-l mănânce. În timp ce treceau pragul sângeros, își declarau statutul de legământ cu Dumnezeu, adăpostiți de El față de judecata care urma să cadă peste Egipt; prin mâncarea mielului, ei au devenit una cu sacrificiul legământului. Faptul că au fost luați din Egipt și formați în poporul lui Dumnezeu a avut loc într-o masă de legământ.
Legământul făcut la Sinai, pe care noi îl numim vechiul legământ, găsit în Exodul 24, a intrat în vigoare când masa legământului a fost mâncată cu Dumnezeu. În versetele 9-11, ni se spune, „9Şi Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci din bătrânii lui Israel s-au suit; 10şi L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Şi sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca însăşi cerurile în curăţie. 11Şi nu Şi-a pus mâna peste aleşii fiilor lui Israel: L-au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut.” Dumnezeu și omul s-au așezat și au mâncat împreună! Aceasta a fost înfăptuirea vechiului legământ, și trebuie să anticipăm ceva chiar mai mult minunat în noul legământ, care este mai bun.
În ajunul morții Sale – sau, dacă folosim metoda evreiască de numărare a zilelor, în aceeași zi cu suferința și moartea Lui – Iisus a instituit masa legământului a noului legământ.
19Şi, luând pâine, mulţumind, a frânt şi le-a dat, spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea Mea!” 20Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22:19-20)
Provizia Vechiului Legământ
Dacă vrem să înțelegem ce este Sfânta Împărtășanie pentru noi, trebuie să avem o înțelegere a ceea ce a fost Paștele pentru poporul evreu. După cum am spus, toate legămintele de sânge aveau anumite elemente care făceau parte din proces. Unul dintre ele era o masă a legământului.
În timpul primului Paște, au ucis mielul și au pus sângele pe usciorii ușii. Acest lucru a făcut ca distrugătorul să treacă peste familiile lor, deoarece Dumnezeu a spus: „Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă.” (Exodul 12:13)
Sângele era pentru iertarea oamenilor. Sângele a acoperit păcatele oamenilor și a satisfăcut cerințele neprihănite ale lui Dumnezeu.
Dar ce au făcut în interiorul casei? Au mâncat mielul prăjit și pâinea nedospită (Exod 12:8). Aceasta a fost ca să le dea putere pentru călătorie. Ei nu au primit o forță naturală, ci a fost una supranaturală.
Toți care au urmat instrucțiunile Domnului au fost eliberați din pedeapsa morții în acea seară, dar aceasta nu a fost totul din beneficiile mesei de Paște. Psalmul 105:37 ne spune că, atunci când i-a scos afară (în ziua următoare), nu a existat nici unul dintre cei aproximativ două și jumătate până la trei milioane de oameni bolnavi sau incapabili de a călători: „Şi i-a scos cu argint şi cu aur; şi nu era nici unul care să se clatine (fără vlagă) în seminţiile Lui.” Cuvântul acela „fără vlagă” în limba ebraică înseamnă literalmente „să fii șubred, slăbit, sau în stare de degradare.”
În natural, un grup de acea mărime ar avea parte de oameni care să sufere de boli și degenerări ale corpului, care sub nici o formă nu ar fi putut să facă o călătorie extenuantă ca cea care le stătea în fața lor. Deci trebuie să fi fost ceva miraculos ce a avut loc din momentul în care s-au împărtășit din miel în seara precedentă până în momentul plecării. Sângele a rupt puterea urgiei și a morții, iar trupul mielului a dat sănătate fizică și putere acestor oameni.
Știm că acest miel era doar o umbră a substanței reale. Deci, dacă trupul acelui miel a putut aduce astfel de rezultate supranaturale, cu atât mai mult trupul adevăratului Miel, al Domnului nostru Iisus Hristos!
Cina Domnului Ca Și Confirmare A Legământului
1 Corinteni 5:7 spune: „…Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.” Iisus Hristos este considerat ultimul Miel de Paște – ultimul sacrificiu pentru a rupe puterea blestemului și a morții.
Dacă îți iei timp pentru a studia masa evreiască de Paște, vei descoperi că anumite elemente, în special o bucată de pâine și un pahar de vin, au fost întotdeauna puse deoparte ca o recunoaștere a venirii lui Mesia. Iar Iisus a luat chiar aceste elemente și le-a înmânat ucenicilor Săi, spunând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu,” și „beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:26-28).
El le spune că de acum înainte nu vor participa la sărbătoarea Paștelui ca să-și amintească marea eliberare din Egipt, ci să-și amintească lucrarea încheiată realizată de El pentru eliberarea noastră de păcat și toate consecințele sale rele. În plus, ei trebuie să creadă că, pe măsură ce se împărtășesc din elementele mesei, ei se împărtășesc, în mod special, din efectele puternice ale sângelui Său (care rupe puterea păcatului și a blestemului său) și ale trupului Său (care a luat infirmitățile noastre și a îndepărtat bolile noastre). Acel Trup și Sânge au biruit, și ne-a adus fiecăruia dintre noi aceeași victorie.
Ar trebui să fie clar că sângele și trupul au două aplicații diferite. Acest lucru este consistent în întreaga Scriptură.
- Profetul Isaia a spus: „Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui;…” (Isaia 53:4). În ebraică, cuvântul tradus ca și „suferință” este „choliy,” care înseamnă de fapt „boli.” The Young’s Literal Translation traduce corect, „cu siguranță bolile noastre le-a îndurat, și durerile noastre le-a purtat El…” Acest verset este citat de Matei în Noul Testament, tradus în acest mod, și este aplicat direct într-un context în care boala fizică este subiectul în discuție.
- Matei 8:17 spune: „… El Însuşi a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Cuvântul din greacă pentru „neputințe” este „astheneia,” și înseamnă slăbiciuni corporale. Deci putem vedea foarte clar că Isaia spune că Mesia va lua asupra trupului Său, slăbiciunile noastre corporale, bolile și durerile. Cu alte cuvinte, Iisus nu a purtat doar păcatele noastre, ci și slăbiciunile, boala și durerile noastre corporale. Aceasta este ceea ce unii scriitori l-au numit „remediul dublu.”
- David a descris remediul dublu în următorul fel: „2Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Şi nu uita nici una din binefacerile Lui: 3El, care-ţi iartă toate nelegiuirile tale, care-ţi vindecă toate bolile tale,” (Psalm 103:2-3). Observă că beneficiile Lui includ iertarea păcatelor noastre, precum și vindecarea bolilor noastre.
Vindecarea, ca și iertarea, nu este o promisiune. Este dreptul cumpărat prin sânge al creștinului. Când Iisus a luat pedeapsa noastră pe cruce, nu ne-a adus doar iertare, ci și ne-a adus și vindecare.
Deci, Sfânta Împărtășanie este masa de legământ al „Noului Legământ în sângele lui Iisus.” Este sistemul de livrare al lui Dumnezeu prin care orice provizie bună și binecuvântare pe care Hristos a câștigat-o pentru noi la cruce este eliberată în viața noastră. Este un timp în care Iisus ne dăruiește, un timp în care noi primim de la El și un timp în care ne bucurăm de dragostea Domnului pentru noi printr-o conștientizare a lucrării Sale terminate.
Prin încheierea legământului cu Dumnezeu Tatăl în Sângele Său, Iisus ne spune: „Tot ceea ce EU SUNT și tot ce EU AM, v-a fost dat deja.”
Motivul Împărtășirii Nevrednice
Dacă acestea sunt adevărate, de ce mulți creștini sunt bolnavi? Acum, dacă oamenii din lume sunt bolnavi, nu ar trebui să ne surprindă. Ei nu Îl au pe Iisus Hristos ca și protecție a lor, deci nu este de mirare că sunt bolnavi. Dar când credincioșii sunt bolnavi, este necesar să știm de ce. Și concluziile noastre nu ar trebui trase din experiența umană, ci din Cuvântul lui Dumnezeu.
S-ar putea să fii surprins în a afla că Biblia oferă un singur motiv pentru care creștinii sunt slabi, bolnavi și mor prematur.
Apostolul Pavel, în 1 Corinteni 11:29-30, a spus: „29Pentru că cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi îşi bea judecata, dacă nu deosebeşte trupul. 30Din acest motiv sunt mulţi între voi slabi şi bolnavi şi mulţi adorm.” Somnul aici înseamnă moarte, nu odihnă corporală. Pavel a spus, „Din acest motiv…” El nu a spus, „din aceste motive.” El ne îndreaptă spre un singur motiv, în urma căruia creștinii devin slabi, bolnavi și mor prematur.
Și care este „acest motiv” pe care ni l-a subliniat Pavel? El a spus: „… nu deosebesc trupul Domnului. Din acest motiv… „
Cuvântul „deosebește” în greacă este „diakrinō,” care înseamnă „a distinge” sau „a se separa.” Pavel spune că din cauza lipsei de discernere – că trupul lui Iisus a fost frânt pentru vindecarea ta, iar sângele lui Iisus a fost vărsat pentru iertarea ta – mulți sunt slabi, bolnavi și mor înainte de vreme.
Deci, motivul pentru care corintenii au devenit slabi și bolnavi a fost eșecul lor de a discerne trupul Domnului. Aceasta înseamnă că ei nu știau de ce se împărtășesc din trup când veneau la Masa Domnului. Ei nu aveau nici o idee de ce mâncau pâinea. Și acesta era motivul pentru care ei nu primiseră viața divină a Mântuitorului lor, făcându-i să fie slabi și bolnavi, și să moară prematur.
De vreme ce adevărul este paralel, înseamnă că dacă discernem trupul Domnului, noi vom umbla în sănătatea Lui și în plinătate.
Este logic. Același lucru se poate spune despre cuvintele cu sens opus. De exemplu, opusul cuvântului scurt este înalt; sau opusul cuvântului mic este mare. Deci, dacă Pavel a spus: „…nu deosebesc trupul Domnului. Din acest motiv, mulți sunt slabi și bolnavi în mijlocul vostru, și mulți dorm,” așadar trebuie să fie că atunci când deosebim trupul Domnului, vom fi puternici și sănătoși, și vom trăi mult.
Deosebind Trupul Și Sângele Domnului
Pentru a beneficia pe deplin de provizia lui Dumnezeu de sănătate și vindecare, precum și de orice alt aspect al vieții Sale abundente în viața noastră, este important să înțelegem ce reprezintă pâinea și vinul, și să discernem cele două elemente corect când participăm la Sfânta Împărtășanie.
(a) În primul rând, trebuie să înțelegem ce reprezintă pâinea.
La Cina cea de Taină, când Iisus a luat pâinea, spunând că este trupul Său, și le-a dat-o ucenicilor să o mănânce în amintirea Lui (Luca 22:19), fără îndoială că toți și-au amintit ce s-a întâmplat ultima dată când a spus că El este pâinea vieții:
48Eu sunt pâinea vieţii… 51Eu sunt pâinea cea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; şi pâinea pe care Eu o voi da este carnea Mea, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii“. 52Iudeii deci discutau între ei, spunând: „Cum poate Acesta să ne dea carnea Lui să o mâncăm?“ 53Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca deci carnea Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. 54Cine mănâncă deci carnea Mea şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:48, 51-54)
Ca urmare a acestor cuvinte, mulți ucenici s-au întors de a-L urma pe Iisus (Ioan 6:66). Pentru ei, ideea de a-I mânca carnea și de a-I bea sângele era respingătoare. Ei nu au înțeles că Iisus se referea la sacrificiul Său iminent – că Își va da trupul Său în împlinirea profeției din Isaia 53:4-5, pentru ca noi să avem viață.
De asemenea, când Iisus a spus, „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu,” ucenicii nu aveau nevoie de nici o altă explicație. Acești oameni au fost cu El în fiecare zi, timp de trei ani și jumătate, și niciodată nu L-au văzut bolnav. Ei I-au văzut trupul Lui vibrând de putere, plin de viață și de sănătate, astfel încât mulțimi întregi erau vindecate doar atingându-se de El (Luca 6:19).
Trupul Lui era atât de plin de viață încât până și hainele Lui erau îmbibate de sănătatea Lui. Biblia spune că o femeie cu scurgere de sânge de 12 ani a venit la El, conștientizând că El este singura ei speranță. (Marcu 5:25-34)
Așa că ucenicii știau mai bine decât oricine altcineva că luând pâinea înseamnă să asimileze sănătatea Lui în trupurile lor muritoare.
Deci, Dumnezeu vrea să vedem pâinea ca trup al lui Iisus – lovit, bătut, sfâșiat și frânt pentru vindecarea și întregirea noastră.
(b) În al doilea rând, trebuie să vedem ce reprezintă paharul.
Când Iisus a luat paharul, El a anunțat un nou legământ bazat în sângelui Său: „…acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:28)
Epistolele lui Pavel arată foarte clar faptul că sângele lui Iisus aduce iertarea păcatelor (Coloseni 1:14; Efeseni 1:7).
Din teama de a mânca și de a bea într-un chip nevrednic, mulți creștini tratează Sfânta Împărtășanie ca pe un timp de reflecție sumbră. Însă, a existat vreodată o ocazie mai bună de bucurie și sărbătoare? Gândește-te la aceasta: Noi, care am fost pângăriți odată de păcat, am fost spălați și am fost făcuți ca zăpada albă (Isaia 1:18). Conștiințele noastre vinovate au fost curățate și iertarea noastră a fost veșnic asigurată de sângele prețios al lui Iisus (Evrei 10:22; 1 Petru 1:18-19).
Deci, Dumnezeu vrea ca tu să fii conștient că, deoarece Fiul lui Dumnezeu a plătit pedeapsa pentru păcatele tale, ai fost iertat și făcut neprihănit.
În următorul articol ne vom uita mai atent la ceea ce a vrut să spună Pavel, în acel pasaj din 1 Corinteni 11, care pare să fie unul dintre pasajele cele mai abuzate și greșit înțelese din întreaga Biblie. Însă, până atunci, data viitoare când ții pâinea în mână, vezi-L pe Iisus la stâlpul de biciuire. Vezi-L luând loviturile pentru tine; cum lovitură după lovitură sfâșie fără milă trupul Său pentru vindecarea oricărei dereglări sau boli care ține corpul tău captiv. Spune-ți, „Cu siguranță, El mi-a îndurat bolile, și mi-a purtat durerile.” În felul acesta discerni trupul Domnului când te împărtășești din Cina Domnului. Iar atunci când tu deosebești trupul Domnului în felul acesta, tu vei fi puternic, sănătos, și vei trăi mult!
Iar când bei din pahar, fii conștient că, deoarece Fiul lui Dumnezeu a plătit pedeapsa pentru păcatele tale, tu ai fost iertat și ai fost făcut neprihănit. Împărtășește-te, bucurându-te că sângele lui Iisus ți-a dat un statut drept înaintea lui Dumnezeu, astfel încât tu să te poți duce întotdeauna cu îndrăzneală în prezența Lui și să găsești harul și îndurarea Lui pentru a te ajuta în orice vreme de nevoie (Evrei 4:16)!
