Când afirmăm că Dumnezeu nu ne convinge niciodată de păcatele noastre, majoritatea oamenilor cred că noi spunem, Dumnezeu nu este la curent cu păcatele noastre. El nu ne corectează niciodată, nici nu ne mustră, și pasajul din Evrei 12 apare în mintea lor ca dovadă că ne înșelăm.

⁵Şi aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El;  ⁶pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“. ⁷Răbdaţi disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de nişte fii; deoarece, care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? ⁸Dar, dacă sunteţi fără disciplinare, de care toţi au avut parte, atunci sunteţi nelegitimi, şi nu fii. ⁹Mai mult, am avut pe părinţii noştri după carne ca să ne disciplineze, şi i-am respectat; să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor şi să trăim? ¹⁰Pentru că, în adevăr, ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea bine; dar El, pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui. (Evrei 12:5-10, GBV)

Pentru a înțelege pedeapsa Domnului, trebuie să înțelegem mai întâi caracterul lui Dumnezeu. [simple_tooltip content=’Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; şi El cunoaşte pe cei care se încred în El.’](Naum 1:7)[/simple_tooltip]

¹⁶Nu vă rătăciţi, preaiubiţii mei fraţi! ¹⁷Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare. (Iacov 1:16-17)

Aceste versete spun că, dacă suntem convinși că Dumnezeu Se schimbă vreodată din a da daruri bune și perfecte, suntem înșelați! Versetul 16 spune că fiecare dar bun și desăvârșit vine de la Tatăl nostru; aceasta înseamnă că nimic bun sau perfect nu vine de oriunde altundeva. Apoi, versetul 17 spune că nu există nici o variație în acest fapt – ceea ce înseamnă că nimic altceva decât daruri bune sau perfecte vin de la El. Nu există nici măcar o sugestie sau vreo umbră de ceva diferit care ar putea să vină de la El. Vorbind de umbre:

… Dumnezeu este lumină, şi în El nu este nicidecum întuneric. (1 Ioan 1:5)

Caracterul și căile lui Dumnezeu sunt negru și alb. Nu există nici o zonă gri. Dacă este gri, înseamnă că există ceva întuneric acolo. Aceasta înseamnă că nu poate veni de la El pentru că „în El nu există nici un întuneric.” Dacă de fiecare dată când cineva se îmbolnăvește, tu te întrebi dacă este cumva de la Dumnezeu, sau dacă este sau nu este voia Lui, atunci aceasta a devenit o zonă gri – Prin urmare, poți spune clar că nu este Dumnezeu. În El nu există nici un întuneric.

Dumnezeu este întotdeauna bun. Deci, dacă este bun, El nu trimite rău pentru a te corecta. Atunci, cum Se ocupă Dumnezeu cu păcatele noastre actuale și cu defectele noastre? Ne condamnă? Ne corectează El? Există vreo diferență?

Iată un simplu test pentru a vedea cât de bine înțelegi acest lucru: Ce îți vine în minte când auzi cuvântul corectare?

Te gândești la o greșeală care trebuie să fie pedepsită? Te gândești la „nuiaua disciplinei”? Dacă faci aceasta, gândirea ta este influențată de vechiul legământ [simple_tooltip content=’Nebunia este lipită de inima copilului; nuiaua disciplinei o va îndepărta de la el.’](Proverbe 22:15)[/simple_tooltip].

În Vechiul Testament cuvântul pentru „corectare” poate însemna „să pedepsești cu lovituri”. Aceasta înseamnă a aplica nuiaua proverbială. În alți termeni, înseamnă nenorociri și pedeapsă trimisă ca răspuns la păcat. Cel puțin așa a înțeles-o David:

¹⁰Depărtează lovitura Ta de la mine. Sunt mistuit de loviturile mâinii Tale. ¹¹Când îl pedepseşti pe om, mustrându-l din cauza nelegiuirii, faci să dispară frumuseţea lui precum molia; în adevăr, orice om este numai o suflare. (Psalm 39:10-11)

Sub vechiul legământ, pedeapsa lui Dumnezeu era uneori fatală. Mulțumim lui Dumnezeu că „pedeapsa pentru pacea noastră a fost asupra Lui” [simple_tooltip content=’Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.’](Isaia 53:5)[/simple_tooltip]. Iisus a murit pentru păcatele noastre, astfel încât noi să nu trebuiască a o face. Aceasta înseamnă că avem nevoie de o definiție complet nouă a corecției.

În noul legământ cuvântul pentru corecție înseamnă „o îndreptare din nou.” Nu este „îndreptare pentru prima dată,” ci „îndreptarea din nou.” Aceasta presupune că nu este pierdut totul.

Definind „Disciplinarea”

Uneori, atunci când discutăm despre ideea că Dumnezeu nu Se pronunță în mod curent asupra oamenilor și nu folosește boala și neputința pentru a ne corecta, a ne învăța sau a ne dezvolta, unii întreabă: ’Cum rămâne cu „pedeapsa” sau „disciplina” Domnului?’ Pentru aceasta trebuie să definim „pedepsirea,” așa cum o face Biblia. Cuvântul grecesc „paideia,” care este tradus ca „pedeapsă” înseamnă:

• „întreaga formare și educare a copiilor …”
• „orice cultivă sufletul în adulți, în special prin corectarea greșelilor și a patimilor … „

Singurele alte ocazii unde cuvântul este folosit în afara pasajului din Evrei 12, este tradus ca și „creștere” [simple_tooltip content=’Şi voi, taţilor, nu-i provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi sub mustrarea Domnului.’](Efeseni 6:4)[/simple_tooltip] și „instruire” [simple_tooltip content=’Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire,’](2 Timotei 3:16)[/simple_tooltip].

Deci, cuvântul grecesc paideia înseamnă „pregătire … educare … cultivare … corectare … moderare …” și „creștere … instruire” – așa cum se aplică copiilor. Reține că în definiție nu au fost găsite cuvintele „violență,” „cruzime” și „tortură.” Nu putem include boala în definirea pedepsei, fără a-L acuza în cele din urmă pe Dumnezeu de abuz asupra copilului… Deci, dacă boala nu este instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne învăța, a ne cultiva, a ne corecta, a ne îngriji și a ne instrui, atunci cine sau ce este? Cum ne-a spus El că va face aceste lucruri?

Cine este Învățătorul nostru?

Necazul nu este învățătorul nostru – este trimis de Satan pentru a ne face să ne împiedicăm! Problemele sunt concepute și folosite de Satan pentru a fura Cuvântul lui Dumnezeu din inimile noastre și a ne face inutili în avansarea Împărăției lui Dumnezeu. [simple_tooltip content=’14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Şi aici sunt cei de lângă drum, unde Cuvântul este semănat; şi, când aud, îndată vine Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16 Şi, la fel, sunt cei semănaţi pe locurile stâncoase sunt cei care, când aud Cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie, 17 şi nu au rădăcină în ei înşişi, ci sunt numai pentru un timp; apoi, când vine necaz sau persecuţie din cauza Cuvântului, îndată se poticnesc. 18 Şi alţii sunt cei semănaţi între spini: aceştia sunt cei care au auzit Cuvântul; 19 şi grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri, intrând în ei, înăbuşă Cuvântul, şi el devine neroditor.’](Marcu 4:14-19)[/simple_tooltip] Cum face el acest lucru? Prin a stârni o situație care ne obligă fie să credem Cuvântul lui Dumnezeu, fie să îl ignorăm.

Biblia ne spune foarte clar că Duhul Sfânt este Învățătorul nostru – nu boala, neputința, necazul sau dezastrul. Crezi că Dumnezeu este de acord atunci când spunem că toate celelalte lucruri fac o treabă mai bună decât ceea ce face Duhul Sfânt?

Dar, când va veni Acela, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul; pentru că nu va vorbi de la Sine Însuşi, ci va vorbi ce va auzi şi vă va face cunoscut cele viitoare. (Ioan 16:13)

O diferență enormă între Vechiul Testament și Noul Testament este că acum Dumnezeu trăiește în interiorul credinciosului! El nu trebuie să aducă tot felul de situații și necazuri, și împrejurări externe pentru a încerca să aducă un mesaj minților noastre greoaie. Nu trebuie să aducă trupului nostru boală sau durere. Dumnezeu nu trebuie să ajungă la noi din afară! El S-a mutat în inimile noastre, a devenit un duh cu noi [simple_tooltip content=’Dar cel care se lipeşte de Domnul este un singur Duh cu El.’](1 Corinteni 6:17)[/simple_tooltip], ne-a dat mintea lui Hristos [simple_tooltip content=’Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gândul lui Hristos.’](1 Corinteni 2:16)[/simple_tooltip], iar acum ne dă doar niște memento-uri, aducând mărturie inimilor noastre și comunicând cu omul nostru interior! [simple_tooltip content=’Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte v-am spus.’](Ioan 14:26[/simple_tooltip], [simple_tooltip content=’Însuşi Duhul mărturiseşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.’]Romani 8:16)[/simple_tooltip]

Cum ne învață, corectează și ne dezvoltă Dumnezeu?

Evrei 12:9-10 explică: „Mai mult, am avut pe părinţii noştri după carne ca să ne disciplineze, şi i-am respectat; să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor şi să trăim? Pentru că, în adevăr, ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea bine; dar El, pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui.”

Aceste două versete fac o comparație între „părinții noștri după carne” sau părinții noștri pământești și „Tatăl duhurilor,” Tatăl nostru ceresc. „Părinții noștri după carne” ne disciplinează carnea, în timp ce „Tatăl duhurilor” ne disciplinează în duhurile noastre, prin Cuvântul Său.

Dumnezeu nu trimite sau nu permite durerea fizică, boala și neputința să ne dezvolte credința sau să ne facă asemenea chipului lui Hristos, ci El folosește Cuvântul Său! Ține minte cuvântul grecesc pentru „pedepsire” și una dintre cele două instanțe în care a fost folosit în afara de Evrei 12, unde a fost tradus ca „instruire.” Acea ocazie ne arată în mod clar că Dumnezeu ne învață, ne corectează și ne dezvoltă prin Cuvântul Său:

¹⁶Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ¹⁷ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16-17)

Dumnezeu folosește Cuvântul Său – nu boala, necazul, calamitatea – pentru a ne învăța, a ne disciplina, a ne corecta și a ne instrui despre relația corectă cu El. Boala nu ne ajută să devenim mai sfinți. Duhul Sfânt folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a spăla de toată necurăția pe care lumea le îngrămădește peste noua noastră natură asemănătoare cu a lui Hristos. [simple_tooltip content=’Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus.’](Ioan 15:3[/simple_tooltip], [simple_tooltip content=’25 Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, 26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, 27 ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci ca să fie sfântă şi fără cusur.’]Efeseni 5:25-27)[/simple_tooltip]

Cuvântul este cel care face aceasta, nu boala! Și boala nu ne ajută să ne maturizăm și să arătăm mai mult ca Iisus. Reînnoirea minții noastre prin Cuvântul lui Dumnezeu o face. [simple_tooltip content=’Şi nu vă conformaţi veacului acestuia, ci fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită.’](Romani 12:2)[/simple_tooltip]. Prin meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu, gândirea noastră este antrenată (instruită) să se alinieze cu mintea lui Hristos. Pe măsură ce mințile noastre sunt reînnoite să gândească ca Dumnezeu prin promisiunile din Cuvântul Său, noi înțelegem mai mult despre natura noastră nouă și, din ce în ce mai mult, devenim părtași ai naturii lui Hristos în noi. [simple_tooltip content=’prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari şi preţioase, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi naturii divine, după ce aţi scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.’](2 Petru 1:4)[/simple_tooltip]

Unii vor recunoaște că boala poate nu este trimisă pentru a ne „învăța”; dar apoi spun că poate Dumnezeu le-a rânduit să ne „matureze și să ne desăvârșească” – să ne dezvolte caracterul. Boala nu a fost trimisă pentru a ne desăvârși, Iisus a fost – și El a făcut-o prin împăcarea noastră cu Dumnezeu prin lucrarea Lui încheiată! [simple_tooltip content=’Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi.’](Evrei 10:14[/simple_tooltip], [simple_tooltip content=’20 Iar Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morţi prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, 21 să vă desăvârşească în orice lucrare bună, ca să faceţi voia Lui, lucrând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.’]Evrei 13:20-21)[/simple_tooltip]

Boala nu este dezvoltatorul credinței noastre. Iisus este! El nu are nevoie de asistență din partea lucrărilor diavolului! Dumnezeu ne perfecționează prin El. Când Îl credem îndeajuns pe Dumnezeu pentru a-L asculta, credința noastră crește automat și devine eficientă.

„… privind ţintă la Iisus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, …” (Evrei 12:2a)

Iisus a creat credința, ne-a dat-o, și El singur o perfecționează. S-ar putea să spui: „Da, dar pentru ca să crească credința, trebuie să avem o provocare pe care să o înfruntăm.” Adevărat, însă chiar dacă ar fi o boală care îndeplinește rolul de „provocare,” tot Duhul Sfânt este Cel ce ne învață, și niciodată boala.

Boala poate fi o circumstanță în care ne putem afla. S-ar putea să necesite a ne exercita credința pentru a depăși boala și, prin urmare, credința noastră devine mai puternică prin victorie. Dar Dumnezeu este Cel care trebuie să fie acreditat pentru că ne învață și că ne dă uneltele de a birui. Diavolul este responsabil pentru boală.

Dumnezeu nu creează problemele pe care El vrea să le rezolve. El nu creează provocările, ca apoi să ne echipeze pentru a le învinge. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu face pe cineva bolnav, și ne dă în același timp numele lui Iisus, credința în numele Lui, prezența Duhului Sfânt, ungerea, darurile Duhului, autoritatea Împărăției și porunca să ” vindecăm bolnavii „… doar ca să putem învinge o problemă pe care El Însuși a creat-o…

Scriitorul cărții Evrei continuă să spună că atunci când Dumnezeu ne disciplinează, știm că suntem fii, nu nelegitimi, că suntem iubiți și că vom trăi și vom profita [simple_tooltip content=’8 Dar, dacă sunteţi fără disciplinare, de care toţi au avut parte, atunci sunteţi nelegitimi, şi nu fii. 9 Mai mult, am avut pe părinţii noştri după carne ca să ne disciplineze, şi i-am respectat; să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Pentru că, în adevăr, ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea bine; dar El, pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui.’](Evrei 12:8-10)[/simple_tooltip]. Așa că disciplina Domnului nu se referă la faptul că Dumnezeu ne cauzează accidente sau boală, căci dacă Dumnezeu te disciplinează cu moartea, boală și neputință, cum vei „trăi” și unde este „profitul”?

Deci, corectarea lui Dumnezeu este întotdeauna motivată de dragostea Lui pentru noi. [simple_tooltip content=’5 şi de la Isus Hristos, Martorulcredincios, Întâiul-născut din morţi şi Mai-Marele împăraţilor pământului. 6 A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său, şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său: a Lui fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin.’](Apocalipsa 1:5-6)[/simple_tooltip]

Nu diminuez seriozitatea păcatului. Păcatele tale te pot ucide. Spun că Dumnezeu nu Se ocupă de noi, așa cum merită păcatele noastre [simple_tooltip content=’El nu ne-a făcut după păcatele noastre, nici nu ne-a răsplătit după nelegiuirile noastre.’](Psalmul 103:10)[/simple_tooltip]. Mai degrabă, El Se ocupă de noi pe baza dragostei. Păcatul tău nu este problema. Tu ești cauza, și tu ești pupila ochiului Tatălui tău.

Am fost învățați să ne păzim de păcat, să ne împotrivim păcatului, să fugim de păcat, să biruim păcatul. Cu atât de mult accent pe păcat, vinovăție și rușine, nu-i de mirare că mulți dintre noi sunt conștienți de păcat în loc a fi conștienți de Hristos?

Fă alegerea care eliberează viața Lui în situația ta. De obicei, acest lucru va însemna să-ți ridici ochii de pe păcatul tău și să-i ațintești pe El. Va însemna să-L lauzi pentru bunătatea Sa, în loc să vorbești persistent despre răutatea ta.