• Post category:Devoțional

Ei au răspuns şi i-au zis: „Tu eşti născut cu totul în păcate şi tu ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. (Ioan 9:34)

 

O mare parte din problema fariseilor era mândria spirituală, așa cum este evident în această afirmație. Erau atât de orbiți de aroganța lor, încât nu le venea să creadă că cineva care nu trecuse prin „seminarul” lor ar putea să-i învețe ceva.

Numele fariseu provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „separat.” Acest termen a fost aplicat acestei secte datorită devotamentului său extrem pentru Legea Mozaică și a angajamentul lor de a duce o viață separată. Evreii evlavioși au format această sectă când s-au întors la Ierusalim din captivitatea babiloniană și au văzut peste tot obiceiurile și influențele păgâne ale babilonienilor. Nu doar religia, ci și identitatea lor ca națiune era amenințată.

Fariseii erau în aceeași măsură patrioți și zeloți religioși, care la început au îndeplinit o funcție foarte necesară în națiunea evreiască, ce se lupta pentru supraviețuire. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor, fariseii și-au scris propriile interpretări ale Legii – interpretări pe care le-au considerat ca fiind inspirate de Dumnezeu și egale cu cele ale Legii Mozaice. În zilele lui Iisus, acest grup a fost caracterizat de ipocrizie și neprihănire de sine. În ansamblu, L-au persecutat pe Iisus și pe urmașii Săi și au primit cele mai înțepătoare mustrări ale Domnului.

Fariseii, la fel ca mulți oameni din ziua de azi, erau ignoranți în atingerea unui statut drept (neprihănire) cu Dumnezeu, prin simplul act de a primi iertarea Sa prin credință. Ei încercau să câștige mântuirea prin propriile lor fapte. Nimeni nu poate împlini poruncile lui Dumnezeu (Romani 3:23), cu excepția lui Iisus (Evrei 4:15). Prin urmare, pentru a fi neprihăniți, trebuie să credem în ceea ce a făcut El pentru noi.

Asigură-te că astăzi îți pui toată încrederea în Iisus.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.