2zicând: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi pe om nu-l respecta. (Luca 18:1-8)
În istorisirea lui Iisus despre văduvă și judecătorul nedrept, El nu a spus că Tatăl nostru este nedrept și nici nu ne-a spus să-L cicălim pe Dumnezeu până când Îl epuizăm și El îndeplinește cererile noastre doar pentru a scăpa de noi! Iisus punea în contrast pur și simplu voința lui Dumnezeu de a răspunde rugăciunilor noastre cu lipsa de voință a judecătorului nedrept de a răspunde cererii acestei femei.
Nu numai că avem un Dumnezeu care este un judecător drept și care îi va răzbuna pe aleșii Săi cu viteză, dar Îl avem și pe Iisus ca Reprezentant sau Avocat. El face întotdeauna mijlocirea pentru noi. Adversarul nostru (diavolul) ne acuză în permanență și ni L-a reprezentat greșit pe Dumnezeu (judecătorul). Acest lucru ne poate determina să renunțăm și nici să nu pledăm cazul nostru lui Dumnezeu, deoarece ne îndoim că El ne va răspunde.
A învăța că trebuie să-L păcălim pe Dumnezeu până când El face ceea ce vrem ca El să facă nu este o teologie bună. Iisus a declarat că Tatăl nostru nu este un judecător nedrept, la care trebuie să persistăm în a face ceea ce este bine. Satan ne-a înșelat să credem că Dumnezeu nu este dispus să răspundă rugăciunilor noastre, iar Iisus a combătut această înșelăciune cu această parabolă. El ne-a încurajat să ne rugăm și să-L percepem pe Dunezezeu prin cunoașterea faptului că El ne iubește și dorește să ne binecuvânteze și să accepte solicitările noastre.
Acțiunile acestei văduve au fost lăudabile. Știa care sunt drepturile ei și a refuzat să i se răspundă cu un „nu.” Dacă poți fi atât de încrezător și hotărât atunci când ai de-a face cu persoane nedrepte, atunci poți fi mult mai încrezător atunci când ai de-a face cu Tatăl tău credincios. Poți avea încredere în El că întotdeauna vine în întâmpinarea nevoii tale astăzi.
