15Și, făcând un bici de frânghii, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și a vărsat banii schimbătorilor și le–a răsturnat mesele, (Ioan 2:12-15)
Iisus a adus în lume mesajul „iubește-ți dușmanii ” și l-a demonstrat în așa fel încât unii oameni au uitat cazurile ca acesta, când Iisus a arătat clar mânie.
Mânia poate fi o emoție evlavioasă. Efeseni 4:26 ne spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!” Există un tip de mânie neprihănită care nu este păcat. Cu toate acestea, versetul continuă să spună: „Să nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră!” Aceasta nu înseamnă că este bine să ne enervăm în timpul zilei, atât timp cât regretăm la culcare. Mai degrabă, vorbește despre cum să ne descurcăm cu acest tip mânie dreaptă. Nu trebuie să o lăsăm niciodată să se odihnească. Nu trebuie să o punem la culcare, ci trebuie să ne menținem vigilenți împotriva lucrurilor diavolului.
În întreaga Biblie ni se spune să urâm răul (Psalmul 45:7; 119:104,116; Proverbe 8:17; Romani 12:9). Când vedem că inamicul ucide, fură și distruge, ar trebui să ne facă mânioși! Cheia pentru a face distincția între o mânie neprihănită și o mânie carnală este recunoașterea a cine sau care este obiectul furiei noastre. Mânia dumnezeiască este îndreptată către diavol fără nici o considerație de sine, dar mânia carnală este egocentrică și se îndreaptă către oamenii care ne rănesc sau ne jignesc într-un fel (Efeseni 6:12).
Dacă ești supărat pe cineva azi, iartă-l și predă-l lui Dumnezeu. Dar dacă ești furios pe diavol pentru că te-a rănit sau te-a vătămat, pe tine sau pe altcineva, ești într-un acord total cu Iisus. Amintește-ți că El urăște tot răul. Din acest motiv, El l-a învins pe Satan și pe toți demonii (Coloseni 2:15), iar El a cumpărat pacea totală și victoria totală pentru tine.
