46Și Maria a spus: „Sufletul meu preamărește pe Domnul,” (Luca 1:46-56)
Preamărire înseamnă „a mări dimensiunea, amploarea sau efectul.” Cum ar putea Maria să-L facă pe Dumnezeu mai mare în oricare dintre aceste moduri? Mai mult, Dumnezeu este cine este El, indiferent de ceea ce gândim despre El. Necredința noastră nu diminuează cine este Dumnezeu, dar poate diminua cât de mult primim din resursele Sale. În acest mod, putem limita (Psalm 78:41) sau reduce capacitatea Lui de a lucra în viața noastră. De fiecare dată când ne gândim, Poate Dumnezeu?, Îl facem mai mic în propriile noastre minți. Cum putem schimba aceasta?
„Eu… Îl voi preamări cu mulțumire” (Psalm 69:30). Aceasta făcea Maria aici. Mulțumirea Îl preamărește pe Dumnezeu în viața noastră. Prin mulțumire, ne exercităm puterea memoriei noastre de a istorisi toate momentele în care El ne-a salvat supranatural, ne-a vindecat, ne-a eliberat – precum și toate rugăciunile pentru ceilalți la care a răspuns. Amintirile noastre ne stârnesc (2 Petru 1:13), și gândindu-ne la bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu ne edifică credința (Coloseni 2:7).
Lucrul pe care ne concentrăm mintea este preamărit. Prea des ne concentrăm pe amintirile rele ale trecutului sau temerile noastre despre viitor. Uneori, Satan nu pune mai mult decât o scobitoare în calea noastră, dar în momentul în care ajungem să medităm la toate modurile diferite care ne-ar putea răni, acea scobitoare a crescut până la dimensiunea unui buștean care ne blochează pe deplin calea. Trebuie să-L preamărim pe Domnul amintindu-ne că nici un buștean nu Îl poate opri dacă alegem doar să credem.
Maria L-a preamărit pe Domnul și a adus cea mai mare minune în lume, care s-a întâmplat vreodată. Poți vedea că minunea ta se întâmplă și ea. Începe să-L preamărești pe Domnul, și urmărește astăzi cum percepția ta despre măreția lui Dumnezeu se mărește.
