Iisus ne-a stabilit într-o poziție de favor cu Tatăl, unde nu putem decât să fim binecuvântați oriunde mergem și orice facem. Aceasta este ceea ce Efeseni 1:3 și 2:6 spune, și acesta este motivul pentru care Ioan declară că Iisus este „ispășirea” pentru păcatele noastre. Cuvântul biblic pentru ispășire este cuvântul grecesc „hilasmos,” care vorbește despre o jertfă ispășitoare; un sacrificiu care ne răscumpără și ne pune înapoi în binecuvântările și în favorul Evangheliei. Cu alte cuvinte, Ioan afirmă în 1 Ioan 4:10 „pentru că Dumnezeu ne iubește, El a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre, pentru a ne face un magnet pentru toată bunătatea, harul și binecuvântarea Sa.” Acesta este motivul pentru care Evrei 8:6 declară că noul legământ este „stabilit pe promisiuni mai bune.” Un alt mod de a face referire la aceste „promisiuni mai bune” este prin „binecuvântarea lui Avraam,” așa cum este menționat în Galateni 3:13-14 – unde putem înțelege modalitatea prin care dragostea lui Dumnezeu este legată de Hristos ca fiind ispășirea noastră sau magnetul de favor. Iisus a purtat toate blestemele noastre și, în schimb, a devenit o jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, astfel încât noi să putem experimenta pentru totdeauna binecuvântările necondiționate și ireversibile ale Tatălui nostru iubitor.
Dar care este această binecuvântare a lui Avraam care ne-a fost dăruită? În primul rând, înseamnă că suntem neprihăniți prin Iisus și credința în El, și nu prin propriile noastre fapte (Geneza 15:6). Deoarece faptele noastre bune nu au determinat să moștenim binecuvântarea lui Avraam, faptele noastre rele nu ne pot descalifica. Pur și simplu, prin Hristos, noi am fost făcuți co-moștenitori ai acestei binecuvântări! (Romani 8:17). De aceea, Ioan scrie în 1 Ioan 4:10 că dragostea nu este despre dragostea noastră pentru Dumnezeu, ci despre dragostea Lui pentru noi. Binecuvântările sunt ale noastre pentru a le experimenta, nu datorită sincerității, străduinței sau dragostei noastre, ci datorită dragostei lui Dumnezeu față de noi, arătată prin lucrarea încheiată a lui Hristos. Concentrându-ne și bucurându-ne de dragostea Lui, acest lucru determină ca orice binecuvântare a credinței să se manifeste fără efort (Galateni 5:6).
Dar câte și ce fel de binecuvântări sunt date celor care au primit „binecuvântarea lui Avraam”? Pentru a răspunde simplu, sunt cât de multe îți poți imagina, și chiar mai mult! Geneza 24:1 declară că „Domnul l-a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile”; adică, în toate sferele vieții, Avraam a avut parte de binecuvântări imense. Acum, nu lăsa pe nimeni să îți spună că aceasta nu include prosperitatea materială, deoarece Scriptura spune clar că Avraam era „foarte bogat în vite, argint și aur” (Geneza 13:2). Romani 4:13 mai arată că prin „neprihănirea credinței, Avraam a devenit moștenitorul lumii.” Fiind binecuvântat pentru a fi moștenitor al lumii înseamnă că în toate circumstanțele ești „numai deasupra, și nu dedesubt” (Deuteronom 28:13). Înseamnă că în Hristos ai autoritate asupra „întregii puteri a vrăjmașului; și nimic nu te va răni” (Luca 10:19).
Așadar, astăzi, pentru a experimenta aceste adevăruri – că Hristos a devenit magnetul nostru de favor, – concentrează-te pur și simplu pe faptul că Dumnezeu te iubește. Ia-ți privirea și concentrarea de pe performanța ta și pune-o pe neprihănirea ta în Hristos.
