12Şi au plecat şi predicau ca oamenii să se pocăiască. [simple_tooltip content=’7 Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Şi le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu;
9 ci să fie încălţaţi cu sandale; şi să nu îmbrace două haine.
10 Şi le-a spus: „Oriunde veţi intra în casă, acolo rămâneţi, până când veţi ieşi de acolo.
11 Şi în orice loc în care nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie pentru ei.”
12 Şi au plecat şi predicau ca oamenii să se pocăiască.’](Marcu 6:7-12)[/simple_tooltip]
Pocăința provine din cuvântul grecesc metanoéō și înseamnă literalmente să ai o minte nouă. Este o parte necesară a mântuirii. Pocăința poate include întristarea evlavioasă, dar întristarea nu include întotdeauna pocăința, deoarece pocăința este o schimbare a minții însoțită de acțiuni corespunzătoare. Dacă cineva se pocăiește cu adevărat, vei vedea o diferență evlavioasă în atitudinea și în acțiunile sale.
Există un tip evlavios de întristare și un tip neevlavios de întristare. Întristarea evlavioasă duce la o schimbare a inimii care se va manifesta în comportamentul exterior. Întristarea neevlavioasă, sau întristarea potrivit acestei lumi, doar distruge și ucide. Unii cred că întristarea de orice fel este o emoție negativă și, în general, cultura noastră a respins toate emoțiile negative; dar Dumnezeu ne-a dat capacitatea pentru ele, și există o utilizare corespunzătoare a lor. Eclesiastul 7:3 spune: „Întristarea este mai bună decât râsul; pentru că prin întristarea înfăţişării, inima este făcută mai bună.”
Oamenii ar trebui să se simtă neplăcut în ceea ce privește păcatul! Ar trebui să existe o întristare pentru eșecurile morale. Totuși, această întristare ar trebui să conducă la pocăința față de Dumnezeu și față de oricine a fost rănit. Apoi, atunci când iertarea este primită de la Dumnezeu, întristarea poate fi aruncată asupra Lui. [simple_tooltip content=’Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit.’](Isaia 53:4)[/simple_tooltip]
Pe de altă parte, întristarea trăită de cei care nu se întorc la Dumnezeu, pentru a se pocăi și a fi iertați, produce moartea. Ei se întristează din pricina situațiilor lor, deoarece nu își pot arunca grija asupra Domnului. Creștinii ar trebui să aibă întristare până când se pocăiesc. Odată ce ne-am pocăit, trebuie să ne apropiem de iertare și de curățire, care sunt deja ale noastre prin Hristos. [simple_tooltip content=’Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.’](1 Ioan 1:9)[/simple_tooltip]
Întristarea evlavioasă, care produce pocăință, nu îți lasă nici un regret, deoarece dragostea și iertarea lui Dumnezeu desființează orice vină și rușine. Astăzi, lasă-ți negativul din viața ta să devină pozitiv, prin Iisus. Dacă ai spus sau ai făcut ceva greșit, du-te imediat la El, pocăiește-te, și fii curățit.
