1Nu judecați, ca să nu fiți judecați. (Matei 7:1-5)
Deși adesea auzim că nu ar trebui să judecăm oamenii, în Biblie există multe exemple de oameni care îi judecă pe alții. Pavel s-a rugat ca dragostea noastră să abunde din ce în ce mai mult în toată judecata (Filipeni 1:9), iar Iisus și ucenicii au vorbit despre judecată. Deci, este evident că trebuie să existe un mod corect și un mod greșit de a judeca.
În Luca 12:56-57, Iisus a folosit cuvintele discerne și judecă în mod interschimbabil. Cu siguranță, nu este nimic greșit în a discerne sau a evalua spiritual o situație sau o persoană, și ni se spune să punem la încercare duhurile (1 Ioan 4:1). Judecata ca discernământ este bună. Tipul de judecată ce condamnă este greșit. Putem amâna emiterea unei sentințe asupra oamenilor către Dumnezeu, știind că doar El poate face o judecată perfectă (Romani 2:2; Apocalipsa 20:13).
Iisus nu interzice judecata, dar El ne avertizează să fim atenți la modul în care îi judecăm pe ceilalți pentru că vom fi judecați la fel. Există anumite cazuri în care trebuie să pronunțăm o sentință de condamnare, așa cum a făcut Pavel sau cum ar face un judecător astăzi. Pastorii și prezbiterii sunt acuzați de mustrarea și chiar și de disciplinarea membrilor bisericii, dar nu este ceva care să fie făcut ușor. Judecarea nu se adresează persoanei, ci acțiunilor persoanei respective. Această avertizare ne constrânge să fim siguri că am auzit de la Dumnezeu. Nu trebuie să ne descărcăm propriile frustrări sau prejudecăți personale.
Fiecare creștin are nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu pentru a judeca. Poți fi încrezător astăzi că Duhul Sfânt te va ajuta să discerni, sau să judeci spiritual situațiile și oamenii, și apoi îți va oferi curajul și compasiunea de a acționa conform Cuvântului lui Dumnezeu.
