9Şi a zis şi parabola aceasta unora care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniți şi îi dispreţuiau pe ceilalţi: (Luca 18:9-14)
Oamenii care sunt ”auto-neprihăniți” adesea îi disprețuiesc pe ceilalți. Ei nu se pot compara cu Iisus și să se simtă bine cu ei înșiși, așa că pentru a avea încredere în ei înșiși, trebuie să se compare constant cu alți oameni imperfecți. Acest lucru alimentează o atitudine critică, prin care se înalță pe ei înșiși, înjosindu-i pe ceilalți.
Nimeni nu poate fi vreodată neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin propria-i neprihănire. Acțiunile noastre ne avantajează în relațiile cu oamenii și îl împiedică pe Satan să aibă oportunități împotriva noastră, dar nu ne pot face corecți înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să primim darul neprihănirii Sale pe deplin, pe baza credinței în ceea ce a făcut Iisus pentru noi. Acesta este adevărul pe care îl prezintă această pildă.
Majoritatea oamenilor nu știu că există două tipuri de neprihănire, și un singur tip de neprihănire este acceptabil pentru Dumnezeu. Există propria noastră neprihănire, care se bazează pe propria noastră performanță; și există neprihănirea lui Dumnezeu, care se bazează pe performanța lui Iisus.
Neprihănirea lui Dumnezeu nu este ceva ce faci, ci ceva pe care ai primit ca dar atunci când ți-ai pus credința în Iisus Hristos. În momentul în care ai crezut că Dumnezeu L-a înviat din morți, și ai spus: „Iisuse, Tu ești Domnul meu,” Duhul Sfânt a transformat spiritul tău și te-a făcut neprihănit – la fel de neprihănit ca Iisus! Sărbătorește-ți starea corectă cu Dumnezeu în întreaga zi de astăzi.
