16Și de aceea iudeii Îl persecutau pe Iisus și căutau să Îl ucidă, pentru că a făcut acestea în sabat. (Ioan 5:16-27)
Sabatul a fost menționat pentru prima dată în Exodul 16, când Domnul a început miraculos să ofere copiilor lui Israel mană în pustie. Israeliților li s-a poruncit să adune de două ori mai multă mană în a șasea zi, deoarece Dumnezeu nu o va oferi deloc în ziua a șaptea. La scurt timp după aceasta, Domnul a poruncit respectarea zilei Sabatului în cele Zece Porunci (Exodul 20:8-11). În această poruncă, Dumnezeu a conectat Sabatul cu odihna Sa din a șaptea zi după creație.
După cum s-a revelat în Coloseni 2:16-17, Sabatul era simbolic. Conform Exodului 23:12, unul dintre scopurile Sabatului era să ofere omului, și animalelor sale, o zi de odihnă fizică în fiecare săptămână. Știința medicală de astăzi a dovedit că organismele noastre au nevoie de cel puțin o zi de odihnă în fiecare săptămână pentru a funcționa la apogeu. Deuteronom 5:15 afirmă clar, de asemenea, că Sabatul trebuia să deservească asemenea unei amintiri a evreilor că au fost sclavi în Egipt și au fost eliberați din robie – nu prin propriile lor eforturi, ci prin puterea supranaturală a lui Dumnezeu.
În Noul Testament, există un scop și mai clar al Sabatului. În Coloseni 2:16-17, Pavel dezvăluie că Sabatul a fost doar o umbră a lucrurilor care vor veni și acum este împlinit în Hristos. Evrei 4:1-11 vorbește despre o odihnă a Sabatului care este disponibilă, dar nu în mod automat funcțională în toți credincioșii Noului Testament. Această odihnă în Sabatul Noului Testament este pur și simplu o relație cu Dumnezeu în care am încetat să facem lucrurile prin propriile noastre eforturi și Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin noi (Galateni 2:20; Evrei 4:10).
Sabatul nu este o zi, ci mai degrabă o relație cu Dumnezeu prin Iisus. Odihnește-te în dragostea Lui, și lasă-L să te folosească azi.
