43Şi Iisus i-a spus: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.” (Luca 23:39-43)
Paradisul a fost numit și „sânul lui Avraam,” pe care El l-a menționat în istorisirea omului bogat și a lui Lazăr (Luca 16:22). După moartea Lui, Iisus a coborât în părțile inferioare ale pământului (Efeseni 4:9), iar Ioan 20:17 ne arată că a fost ceva timp, după învierea Sa, înainte ca Iisus să urce la Tatăl Său. Prin urmare, Paradisul a fost „sânul lui Avraam,” situat în Sheol, în părțile inferioare ale pământului.
Expresia „a dus captivitatea în captivitate,” din Efeseni 4:8, se referă la Iisus eliberând sfinții Vechiului Testament dintr-o parte a iadului numită sheol, în ebraică. Acest cuvânt ebraic este tradus iad în Psalmul 16:10, care este o profeție despre Iisus, spunând: „Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu Îl vei da pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2:27-30)
Cei morți nevrednici s-au dus și ei în sheol, sau în iad, dar Iisus a învățat în Luca 16:19-31 că există o mare prăpastie fixată între evlavioși și cei nevrednici. Cei din chinurile iadului i-au invidiat pe cei care se bucurau de binecuvântările Domnului în sânul sau Paradisul lui Avraam.
Chiar dacă acești sfinți ai Vechiului Testament erau binecuvântați, ei nu au putut să intre în prezența Domnului, deoarece lucrarea lui Iisus Hristos nu a fost terminată. În acest sens, erau captivi. Când Iisus a murit, El a coborât în sheol și i-a luat captivi pe cei captivi. El i-a dus în cer, chiar în prezența lui Dumnezeu, și a anulat Paradisul. După aceea, tot ce a rămas a fost chinul iadului.
Hoțul de lângă Iisus, când ei au fost răstigniți, L-a rugat pe Iisus să-și amintească de el, și Iisus l-a asigurat că se vor întâlni în scurt timp, în Paradis. Astăzi, indiferent dacă ești răpit să-L întâlnești pe Iisus în văzduh sau pur și simplu mori la vârsta bătrâneții, nu ai nimic altceva decât să aștepți cerul cu nerăbdare.
