2Și Elisei i-a zis: „Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?” Și ea a zis: „Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.” (2 Împărați 4:1-8)
Prin evaluarea oricui, cu excepția lui Dumnezeu, resursele acestei văduve sărace erau insuficiente pentru a-i satisface nevoile ei. Puținul ei ulei nu valora prea mult, cu siguranță nu suficient pentru a o scoate din datorii și sclavagismul iminent al copiilor ei. Logica ar spune că situația ei era lipsită de speranță, dar Iisus a spus: „Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile” (Matei 19:26).
Văduva știa că are acest ulei. Ea este cea care i-a spus lui Elisei despre asta. Fără îndoială, ea a făcut un inventar complet al tuturor bunurilor sale și le-a respins ca fiind insuficiente pentru a satisface nevoia. Dar puțin este mult când Dumnezeu este implicat! Nu reușise să adauge în ecuația ei ce putea face Dumnezeu cu ceea ce avea. Omul lui Dumnezeu i-a deschis ochii către posibilitatea a ceea ce Dumnezeu putea face, iar ea a acționat cu credință. În cele din urmă, nu numai că și-a împlinit nevoia ei actuală, dar i-a rămas suficient pentru a avea tot restul vieții.
Ca această văduvă, adesea nu reușim să vedem potențialul a ceea ce Dumnezeu ne-a oferit. Ne uităm la noi înșine și la ceea ce avem doar în termeni umani. Nu reușim să avem în vedere puterea lui Dumnezeu și dragostea Lui pentru noi. Cu binecuvântarea Sa, câțiva pești și câteva bucăți de pâine pot hrăni mii. Dar mai întâi, trebuie să facem acel pas al credinței și să folosim puținul pe care îl avem așa cum ne instruiește El.
Uleiul acestei femei nu s-a înmulțit până când nu a împrumutat vasele și a început să toarne ce avea. S-a pregătit pentru creștere și apoi a început să ofere. Pe măsură ce a dat din ceea ce a avut, puterea lui Dumnezeu a multiplicat pentru ea din belșug.
Toată lumea are ceva. Tu ce ai azi? Poate părea prea mic pentru a face ceva bun, dar dă-I ceea ce ai lui Dumnezeu cu credință și privește-l cum crește.
