Ar fi mai de folos pentru el dacă i s-ar pune o piatră de moară în jurul gâtului şi ar fi aruncat în mare, decât să facă să se poticnească unul din aceşti micuţi. (Luca 17:2)
Dumnezeu ia personal persecuția copiilor Săi. În Fapte 9:4, când Iisus i-a apărut lui Saul pe drumul către Damasc, și i-a vorbit despre persecuția sa asupra sfinților, Iisus a spus: „Saul, Saul, pentru ce Mă prigonești?” Saul nu-L prigonea direct pe Isus, ci îi persecuta pe sfinții Săi. Cu toate acestea, Iisus a spus: „Pentru ce Mă prigonești?” Judecata împotriva celor care persecută copiii lui Dumnezeu nu va veni întotdeauna la timp pentru a preveni răul împotriva lor, dar acest avertisment spune foarte clar, Dumnezeu îi va răzbuna pe ai Săi (Romani 12:19).
A lăsa pe Dumnezeu să fie Cel care ne apără este o problemă de credință. Dacă nu există Dumnezeu care să-i facă pe oameni răspunzători pentru acțiunile lor, atunci întoarcerea celuilalt obraz ar fi cel mai rău lucru pe care l-am putea face. Dar dacă există un Dumnezeu care promite că răzbunarea este a Lui și El va răsplăti, atunci luarea lucrurilor în propriile noastre mâini arată o lipsă de credință în El și în Cuvântul Său.
Nu trebuie să luăm lucrurile în propriile noastre mâini și să ne apărăm. „Răzbunarea este a mea; Voi plăti înapoi, spune Domnul.” (Deuteronom 32:35-36; Romani 12:19; Evrei 10:30). Efortul de a te justifica/apăra pe sine arată de fapt o lipsă de credință că Dumnezeu își păstrează promisiunile. De asemenea, indică o perspectivă spirituală care vizează doar momentul prezent în loc să privească lucrurile prin prisma eternității.
Iisus nu a venit să condamne lumea și El nu ține păcatele oamenilor împotriva lor. Ar trebui să facem la fel. Dacă cineva a profitat de tine, te-a trădat sau te-a calomniat, amintește-ți ceea ce Iisus i-a spus lui Saul: „Orice ai spune și le-ai face urmașilor Mei, spuneți și Îmi faceți Mie!” Tatăl vostru ceresc știe totul și El vă va apăra.
