30De aceea, după ce Iisus a luat oțetul, a spus: „S-a sfârșit;” și, plecându-Și capul, Și–a dat duhul. (Ioan 19:28-30)
Când Iisus a strigat, „S-a terminat”, El nu Se referea la întregul plan de mântuire. El mai trebuia să coboare în părțile de jos ale pământului și să-i scoată afară pe captivi (Efeseni 4:8-9), să Se întoarcă din morți și să Se înalțe la Tatăl (Evrei 7:25). Pavel a arătat foarte clar în 1 Corinteni 15:14 și 17 că, dacă Iisus nu ar fi înviat din morți, credința noastră ar fi în zadar și am fi încă sortiți în iadul etern în păcatele noastre.
De ce este atât de importantă învierea? Suntem mântuiți crezând că Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morți (Romani 10:9), deoarece învierea a dovedit că datoria pentru păcatul nostru a fost plătită. În mod legal, Dumnezeu nu L-ar fi putut învia pe Iisus dacă ar fi murit în vreun păcat personal. Când Iisus a înviat, s-a dovedit că a fost calificat să ne ia toate păcatele și să satisfacă cerințele Legii împotriva noastră. Ceea ce s-a sfârșit la cruce, prin Iisus, a fost Legea.
Legea nu a putut decât să arate păcatul nostru și să ne condamne, așa că Iisus a împlinit-o și a luat asupra Lui toate fărădelegile ce ne erau împotrivă (Efeseni 2:15). El a îndeplinit Legea pentru noi, a satisfăcut dreptatea divină, plătind prețul pentru păcatele noastre împotriva Legii lui Dumnezeu, a obținut iertarea lui Dumnezeu pentru noi și ne-a oferit posibilitatea de a trăi prin harul lui Dumnezeu. În loc să încercăm să păstrăm rânduieli religioase pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu și să facem anumite sacrificii atunci când am putea să nu facem, avem acum o relație vie, intimă cu Tatăl și umblăm conform Duhului Său.
Învierea lui Iisus face creștinismul diferit de toate religiile, deoarece ai de-a face cu o persoană reală, vie, nu cu legi și reguli. Credința ta este trăită în părtășie cu Iisus, care este în viață și comunică liber cu tine. Vorbește cu El, în timp ce umbli astăzi prin viață.
