13Dar nu dorim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care nu au speranţă. (1 Tesaloniceni 4:13-18)
Speranța de a fi reunit cu cei iubiți, care au murit, îl plasează pe credincios într-o situație diferită față de cei care nu au această speranță. Moartea este finală pentru un necredincios. Nu există nici o modalitate de a umple golul dintre cei vii și cei morți, iar cei care mor sunt pierduți pentru totdeauna. Pentru totdeauna este un timp lung, lung…
Pentru credincios, moartea este doar o separare temporară față de cei iubiți, care sunt și ei tot credincioși. Avem speranța de a ne vedea din nou în cer și să locuim împreună în slava lui Dumnezeu pentru totdeauna. Această speranță dezarmează necazul nedumnezeiesc al necredinciosului. Unui creștin poate să-i lipsească în continuare persoana care a murit, dar nu este aceeași întristare fără speranță pe care necredinciosul o experimentează. Acel tip de întristare produce moarte (2 Corinteni 7:10, motiv pentru care moartea persoanelor dragi poate distruge vieți.
Oricine poate face față separării atât timp cât știe că nu este permanentă. Ne vedem copiii plecați la școală, mergem la muncă și prietenii pleacă în vacanță. Ar fi ilogic să ne mâhnim, ca și cum ar fi murit, doar pentru că vor fi plecați pentru puțin timp. La fel, cei care cred în înviere și li se asigură viața eternă cu Dumnezeu, în ceruri, știu că îi vor vedea din nou pe cei dragi.
Asigură-te că astăzi vezi toate situațiile tale prin speranță. La fel cum durerea de a pierde pe cineva pe care îl iubești este diminuată de speranța că îl vei vedea din nou, la fel presiunile vieții de zi cu zi sunt diminuate de speranța că promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate. Fiecare situație negativă din viața ta este doar temporară!
