12În speranţă, bucurându-vă; în necaz, răbdând; în rugăciune, stăruind; (Romani 12:9-15)
Speranța este ceea ce ne determină să ne bucurăm, totuși 1 Petru 1:8 spune, „şi, crezând în El, … vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă.” Ce este ceea ce ne determină să ne bucurăm – credința sau speranța? Raspunsul este amândouă. Speranța este doar credința la timpul viitor. Speranța Îl crede pe Dumnezeu pentru ceva care nu se manifestă în prezent. Credința Îl crede pe Dumnezeu pentru a aduce ceva în manifestare acum (Evrei 11:1), dar speranța este credința care vede o împlinire viitoare. Dacă noi credem cu adevărat că Dumnezeu va furniza ceea ce sperăm, ne vom bucura.
Dacă ar fi să îți promit că, de astăzi într-un an, voi depune un milion de dolari în contul tăubancar, și ai crede, te-ai bucura de această speranță. La fel, dacă crezi cu adevărat promisiunile pe care ți le dă Dumnezeu, te vei bucura de această speranță. Cei care nu se bucură, nu cred în ce speră.
Bucuria așteptată este un semn sigur de speranță. La fel cum poți distinge aurul real de alte metale similare prin caracteristicile sale, poți distinge speranța reală prin bucuria sa. Dacă bucuria nu este prezentă, atunci nici speranța reală nu există.
Emoțiile noastre sunt ca și coada unui câine. Coada nu este câinele în sine, dar poți spune cu siguranță ce se întâmplă în interiorul unui câine urmărind coada lui. Poți afla multe despre tine, verificându-ți emoțiile. Te bucuri? Dacă ai astăzi adevărata speranță biblică, vei fi!
