25Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. (Romani 8:20-25)
Ai observat vreodată răbdarea pe care atleții o au? Participă la Jocurile Olimpice odată la patru ani, dar se antrenează și participă la alte competiții constant. Unii lucrează toată viața pentru un moment scurt de glorie. Cum pot face aceasta? Ce îi motivează să persevereze? Ei au o speranță puternică.
Atleții care vor să câștige își renege lucrurile pe care alți oameni le iau de bune. Sunt mâncăruri speciale pe care le mănâncă și altele pe care le evită. Practica și munca necesită un angajament imens, în majoritatea timpului, și tot efortul lor. Ei muncesc în timp ce alții se joacă. Nu există vacanțe de vară pentru cei care „urmăresc medalia de aur.” Ce este acest lucru care le permite să se lege de un curs de acțiune atât de disciplinat? Speranța lor de a câștiga premiul.
În același fel, în cursa creștină, cei care au o speranță puternică sunt capabili să îndure până la final. Credincioșii care nu au speranță sunt ca atleții care nu se așteaptă să câștige, deci nu vor încerca foarte tare. Răbdarea, care este o componentă a îndurării calme, operează doar în cei care cred că este o răsplată pentru eforturile lor.
Moise a fost capabil să refuze bogățiile Egiptului, și să se dedice Israelitilor deoarece ”se uita spre răsplătire” (Evrei 11:26). Cei care reușesc în viața creștină sunt cei care au o speranță sigură față de ceea ce îi așteaptă. Știu că vor petrece eternitatea în Rai, cu Iisus. Aceasta le permite să rămână în joc până la linia de sosire.
Viața ta în Iisus Hristos nu este o cursă de 50 de m, ci un întreg maraton. Biblia spune că premiul nu este pentru cei care încep bine ci pentru cei care termină bine. Deci, păstrează-ți speranța în El, și vei fi capabil să termini în forță.
