9De aceea astfel să vă rugați: „Tatăl nostru care ești în cer, Sfințit fie numele Tău.” (Matei 6:9-13)
Deși Dumnezeu a fost denumit „Tatăl nostru” de treisprezece ori în Vechiul Testament, folosirea frecventă a lui Iisus a acestui titlu aduce o cu totul nouă înțelegere a relației noastre cu Dumnezeu. Iisus S-a referit la Dumnezeu ca la Tatăl Său de peste 150 de ori, și a vorbit despre Dumnezeu ca fiind „Tatăl nostru” de treizeci de ori. Aceasta i-a înfuriat pe evreii religioși din zilele lui Iisus. Au considerat că este o blasfemie să-L numească pe Dumnezeu Tatăl lor, deoarece au înțeles că înseamnă că El este egal cu Dumnezeu. (Ioan 5:17-18)
Acest titlu a devenit atât de comun în biserică astăzi încât de multe ori nu îi percepem semnificația reală. Revelația că suntem instruiți să-L numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru” dezvăluie natura blândă, gentilă și iubitoare a Dumnezeului nostru (1 Ioan 4:8). Pavel amplifică acest lucru folosind termenul Abba Tată (Romani 8:15), care este un termen afectuos pe care un copil mic l-ar folosi pentru tatăl lor. Abba corespunde cuvântului nostru „tăticule.”
Iisus ne spune care este relația noastră cu Dumnezeu și că trebuie să-L slăvim pentru aceasta. Este o relație care depășește orice relație umană, pe care am putea-o avea vreodată pe pământ. Este o relație de apartenență la un Tată care ne iubește pentru că suntem ai Lui, fără obligații.
Astăzi când lucrurile devin dure, sau când ai nevoie de cineva care să sărbătorească alături de tine, aleargă la Tatăl tău Dumnezeu. Renunță la toate pretextele și formalitățile și numește-L „Tăticule.”
